Suficienţa şi autoritatea Scripturilor

Noi agreem cu tine prin ce spui, "Eu recunosc numai vocea Domnului Isus în Cuvântul Său". Unde altundeva am putea-o auzi? Numai în Cuvântul binecuvantat ne putem baza pe orice. El este fundaţia solidă pe care se bazează credinţa. Nu vrem nimic altceva să ne dea asigurarea deplină decât numai Cuvântul Lui plin de credincioşie. Nu evidenţe exterioare, nici simţăminte lăuntrice pot adăuga la adevărul şi stabilitatea Cuvântului. Cum ştiu ca sunt un păcătos? Din Cuvânt. Cum ştiu că Isus Hristos a venit în lume să mântuiască pe păcătoşi? Prin Cuvânt. Cum ştiu că păcatele îmi sunt iertate? Este după simţămintele mele? Nu, doar prin Cuvânt. Acest Cuvânt îmi spune că "Hristos a suferit odată pentru păcatele mele". Dar cum ştiu că El a suferit pentru păcatele mele? Pentru că Cuvântul spune, "Cel neprihănit pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu." Ştiu că sunt "nelegiuit" pentru că Cuvântul îmi spune asta. Deci Hristos a murit pentru păcatele mele şi eu sunt iertat pe baza efectivităţii suferinţei ispăşitoare a lui Hristos. Eu sunt adus la Dumnezeu pe baza virtuţii şi valorii Persoanei şi lucrării lui Hristos. El a fost dat pentru păcatele mele şi înviat pentru justificarea mea. Deci, "fiind justifiacat prin credinţă, am pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." Dragă prietene, trebuie sa primeşti ca un copil Cuvântul. Cu adevarat, este prin puterea Duhului Sfânt că credem şi ne hrănim din Cuvant, dar Cuvântul este fundaţia solidă pe care sufletul tău preţios trebuie mereu să se bazeze. Fie ca toate dubiile şi temerile tale să piară în lumina pură şi preţioasă a acelui Cuvânt care este "statorninc pentru totdeauna în cer".

Ştii de unde vin tot felul de gânduri rele? De la tatăl minciunilor. Tratează-le ca atare. Judecă-le şi respingele imediat. Este ciudat că după ce L-ai cunoscut pe Domnul Isus de 40 ani, să fi chiar pentru un moment supărat de sugestia celui despre care ştii că este "tatăl minciunilior de la început". Întreaba pe un om simplu cum ştie că soarele străluceşte. Întreaba un credincios simplu cum ştie că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. El îţi va spune ca i-a simţit puterea. Nu ţi-a dat Duhul Sfânt să simţi puterea Cuvântului lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu ma poate face să simt că El este Cel ce vorbeste în Cuvântul Sau, cine altcineva va putea?

Dacă ar fi fost să credem în inspiraţia divină a Scripturilor din mărturia oamenilor - oricât de puternică ar fi ea - nu ar fi credinţă deloc. Cred ce spune Dumnezeu pentru că El spune, nu din cauza unei autorităţi umane. Dacă toţi cărturarii care au scris vreodată, toţi doctorii care au învăţat vreodată, toate conciliile care s-au adunat vreodată, toţi îngerii din ceruri şi toţi sfinţii de pe pământ ar fi să agreeze că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă noi am crede mărturia lor, asta nu ar fi darul credinţei divine. Pe de alta parte, dacă toţi ar agrea că Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu, nu ne-ar zgudui deloc încrederea în acea revelaţie fără asemănare.

Nu am văzut cartea la care te referi, şi judecând după extrasul care ni l-ai trimis, nu avem nici o dorinţă să o vedem. Noi credem din toata inima şi cu toată reverenţa în inspiraţia absolută a Sfintelor Scripturilor, date de Dumnezeu în limba ebraică şi greacă. Cu siguranţă că anumite greşeli vor fi găsite în unele versiuni, copii şi traduceri. Vorbim numai de Scripturi ca fiind date de Dumnezeu.

Oh, dragă prietene, ce comfort de nedescris să avem revelaţia divină! Ce am face, unde am alerga dacă am rămâne la gândurile omeneşti în subiectul acesta? Ce situaţie tristă ar fi dacă ar trebui să privim la oameni pentru acreditarea Cuvântului lui Dumnezeu! Ei ne-ar fura imediat autoritatea şi valoarea sa. Ce impertinenţă din partea unor viermi de pe pământ să îndrăznească să judece Cuvântul lui Dumnezeu şi să spună ce se cuvine şi ce nu se cuvine din partea lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu ne poate face să înţelegem Cuvântul Său, dacă El nu ne poate da siguranţă că este El Însuşi care ne vorbeşte în Sfintele Scripturi, ce avem de făcut? Poate omul să facă ceva mai bun? Dacă Dumnezeu nu ne poate face să înţelegem Cuvântul Său, nici un om nu poate; dacă El o face, atunci nu este nevoie ca omul s-o facă. Îţi recomandăm din inimă să te păstrezi departe de astfel de cărţi, oricât de mult ar fi ele recomandate.

Trist că în zilele de astăzi pare să fie moda în grupări unde ar fi cel mai puţin de aşteptat la aşa ceva, să se recomande cu cei mai înalţi termeni tot felul de cărţi rele şi atacuri asupra Cuvântului lui Dumnezeu şi a Persoanei Domnului Hristos. Găsim că este o mare greseală într-adevăr pentru creştini să citească astfel de cărti, numai dacă ei sunt chemaţi şi imputerniciţi de Dumnezeu să le expună. Ai citi vreodată o carte intitulată " O încercare a dovedi că doi plus trei nu este egal cu cinci"? Nu credem că ai citi-o. Daca Dumnezeu în harul Său ţi-a dat să te odihneşti prin credinţa pe Cuvântul Său, ce altceva mai vrei? Cărţi rele nu te pot ajuta. Dumnezeu este interpretorul Lui Însuşi atât în Scriptură cât şi în providenţă. Crezi că ai putea apela la anumite cărţi sceptice sau raţionale ca să te ajute să înţelegi misterele guvernării lui Dumnezeu? Nu credem aşa ceva. De ce atunci apelezi la acestea pentru judecată şi inspiraţie? Nu ne putem opri fără să îţi cităm pasajul magnific din 2 Timotei 3: "că de copil cunoşti Sfintele Scrieri, care pot să te facă înţelept spre mântuire, prin credinţa care este în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare buna."

Ne temem mult dragă prietene, că tu nu ai fost sub protecţia scutului credinţei când ai citit această carte despre care vorbeşti, dar ne rugam fierbinte ca preţiosul tău suflet să arunce prin decizie calmă orice sugestii sceptice care te tulbură şi să te întorci la stabilitatea eternă a revelaţiei divine. Dumnezeu să-ţi dea aceasta în mila Lui infinită.

Volumul inspirat vorbeste pentru el însuşi. Ajunge la noi cu o greutate de evidenţă atât intern cât şi extern. Apocrifa, pe de altă parte, îşi poartă condamnarea sa. Conţine pasaje care odată ce le citeşti vezi imediat că nu sunt inspirate de Duhul lui Dumnezeu. O respingem pe baza evidenţei atât interne cât şi externe.

Cuvântul din 1 Corinteni 11:2, ar trebui redat ca "tradiţii" sau "direcţiuni". Apostolul nu specifică ce erau acestea, dar mulţumim lui Dumnezeu că ştim că orice ordinante, tradiţii or direcţiuni sunt esenţiale pentru Biserică până la sfârşitul vremilor, toate sunt date în Scriptură în Noul Testament. Aceasta este de ajuns pentru noi. Omul nu are nici un drept să stabileasca rituale şi ceremonii în Biserica lui Dumnezeu; dacă unii fac aceasta, poate fi vazut de orice inimă credincioasă lui Hristos, numai că uzurpând autoritatea Sa, acest lucru va fi judecat cu siguranţă în curând.

Vrem, drag prieten, cu un sens al urgentei nevoi, să testăm totul prin Cuvântul lui Dumnezeu şi să respingem tot ce nu poate sta acestui test. Nu este numai adânca întristare, dar şi foarte solemn de marcat felul în care autoritatea lui Hristos aşa cum ne este lăsată în Cuvântul Său, este dată deoparte de acei care profesează că sunt ai Lui şi slujitori ai Lui. Pare că oamenii nu se gândesc deloc că sunt direct responsabili înaintea lui Dumnezeu să judece în lumina Cuvântului Său diferite lucrări în care ei sunt angajaţi. De aceea ei merg săptămână dupa săptămână, an dupa an cu multe lucruri pentru care nu au nici o bază în Scriptură. Cât de mult ar trebui să ne gândim la sfârşitul tuturor acestor lucruri! Nu se va folosi un bici ca aceste lucruri să fie scoase afară din templu! Fie ca Dumnezeu Duhul Sfant să ridice prin vestirea Sa puternică, toată Biserica la un sens mai profund al autorităţii supreme şi atotsuficienţa Scripturilor Sfinte!

Fie ca cei ai Domnului să fie păziţi de spiritul prezent! Vrem să cultivăm un spirit cu adevărat de remuşcare, de ascultare deplină, un spirit care ne umileşte cu supunere nerezervată autorităţilor Sfintelor Scripturi. "Este scris" este o expresie cu o putere de comandă. Este o expresie folosită de Domnul nostru binecuvantat la începutul lucrării Sale publice şi apoi folosită de multe ori în timpul lucrării Sale minunate. A fost repetată cu solemnă accentuare către ucenicii Săi atunci când El era gata să se înalţe la cer. Fie ca această expresie cu greutate să fie adânc săpată în inimile noastre!

Dacă ni s-ar cere să exprimăm ce considerăm noi ca fiind o mare nevoie în zilele noastre, am spune fără ezitare că vrem să dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul care I se cuvine ca bază a păcii noastre individuale şi ca singura şi atotsuficienţa autoritate pentru calea noastră individuală. Sa ne unim, drag prieten, în rugăciune fierbinte către Dumnezeu ca El să ne dea har să facem aşa, spre slava Numelui Său sfânt.