Versetul zilei

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Matei 5:6 (VDC)

Ştefana

de G. C. Willis - 08 Aprilie 2016

Ştefana

„Da, am mai botezat şi casa lui Ştefana", zice Pavel în 1 Corintei 1.16. Nu se mai spune altceva în pasajul acesta, dar în capitolul 16.15 al aceleiaşi epistole citim: „Cunoaşteţi casa lui Ştefana, că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a dedicat cu totul în slujba sfinţilor." S-ar părea, la prima vedere, că cei ce alcătuiau casa lui Ştefana erau destul de mari pentru a-i ajuta pe sfinţi şi că trecuseră de vârsta copilăriei, însă cuvântul folosit în greacă pentru casa lui Ştefana în capitolul 1 are un sens mai larg decât cel întrebuinţat la capitolul 16. Aceasta ar putea da de înţeles că toată casa lui Ştefana fusese botezată, dar că numai o parte din membrii acesteia s-au dedicat în serviciul sfinţilor. Astfel, încă o dată Sfânta Scriptură trece sub tăcere pe membrii casei lui Ştefana, tot aşa cum procedează cu starea lor spirituală. Şi totuşi Pavel i-a botezat. Dacă vom lua aminte la toate acestea, putem învăţa ceva, atât din cele scrise, cât şi din cele ce nu au fost descoperite în Cuvânt.

Când am început aceste studii, nu mi-a trecut prin minte gândul de a aborda problema botezului copiilor noştri, dar meditând asupra „caselor" Scripturii mi s-a părut o lipsă de onestitate să evit chestiunea respectivă, ar fi trebuit, fie să suprim acest important şir de „case" ale Noului Testament, fie să mă abţin de a scoate la iveală ceea ce mi-a apărut ca un gând evident al Duhului, pentru că lucrurile acestea ne sunt puse înainte intenţionat.

Eu nu ştiu nimic despre botezul copiilor,, nici de o naştere din nou obţinută prin botez de care ar vorbi Sfânta Scriptură, însă nu cred că un creştin sincer care crede Cuvântul lui Dumnezeu ar putea tăgădui că Biblia nu vorbeşte lămurit despre botezul „caselor." Cineva poate să nu agreeze un asemenea botez şi să nu creadă în el; poate să respingă o asemenea învăţătură, cum atâţia oameni în jurul nostru refuză să se plece înaintea ade-vărurilor categorice ale Scripturii pe care, totuşi, nu le pot nega. Dumnezeu să ne dea harul, nu numai să auzim Cuvântul Lui, dar şi să-1 punem în practică (Matei 7.24).