Sfaturi pentru evanghelişti

Şi cum vor predica dacă nu vor fi trimişi? După cum este scris: „Ce frumoase sunt picioarele celor care vestesc evanghelia păcii, ale celor care vestesc evanghelia lucrurilor bune!“. Romani 10.15

Vesteşte Cuvântul, stăruie la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, încurajează. 2 Timotei 4.2

Aceste gânduri sunt scrise nu doar pentru cei care au abilitatea de a predica, ci şi pentru oricine poate vorbi, fie şi în câteva cuvinte, despre extraordinara istorie a mântuirii. Acestora am dori să le dăm câteva sugestii:

1. Fii serios. O atitudine uşuratică nu se potriveşte cu realităţile solemne despre moarte, judecată, rai, iad şi veşnicie! Felul nostru de a vorbi ar trebui să fie întotdeauna solemn, dar nu de o cucernicie forţată; relaxat, dar nu uşuratic.

2. Fii scurt. Sfatul acesta este probabil uşor de urmat de către cei care de-abia încep să vorbească în public, dar vorbitorul experimentat şi înzestrat în mod natural cu o vorbire fluentă ar trebui să-şi amintească de îndemnul: „Să nu spui cuvinte multe“ (Eclesiastul 5.2). Predicile lungi sunt adeseori mult mai puţin eficiente. Mulţi vorbitori pot ţine trează atenţia ascultătorilor timp de 10 sau 15 minute; puţini reuşesc să facă aceasta timp de o jumătate de oră. Deseori am auzit câte un predicator care vorbea şi nu se mai oprea, deşi ar fi fost cazul să încheie mai devreme!

3. Fii înţelept. Evită locurile aglomerate. Odată ce s-a adunat un grup de oameni, începe imediat să predici. Spune-le celor care te ajută în lucrare să stea în faţa ta, deoarece cu cât mai numeros este grupul, cu atât mai probabil este ca trecătorii să se oprească să asculte. Nu striga şi nu vorbi cu voce ascuţită – o dicţie clară şi un timbru pătrunzător sunt mult mai de folos decât volumul vocii. Foloseşte ilustraţii frecvente şi adecvate, aşa cum a făcut şi Domnul Isus. Ele menţin trează atenţia şi ajută la înţelegerea principiilor expuse. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58).

4. Fii precis. Nu te avânta să vorbeşti despre mai multe subiecte; aminteşte-ţi că obiectivul tău nu este să expui o serie completă de doctrine, ci să faci să pătrundă în conştiinţa păcătosului câteva adevăruri clare ale evangheliei. Dacă nu vrei să-ţi zăpăceşti ascultătorii, fii precis!

5. Fii blând. Evită vocea aspră şi stilul sever. Ca să vorbeşti cu putere nu este nevoie să fii ameninţător. Când vorbeşti despre judecata viitoare, subiect de neocolit, vorbeşte cu blândeţe, simţind ceea ce spui. Adresează-te ascultătorilor cu un sentiment al urgenţei, stăruitor şi cu îndrăzneală, deoarece „cunoşti frica de Domnul“ (1 Corinteni 5.11), dar fii sigur că dragostea lui Hristos este cea care te constrânge (2 Corinteni 5.14). Şi un bun chirurg trebuie uneori să taie adânc, cu cele mai ascuţite instrumente, dar cu câtă atenţie taie! Blândeţea poate mişca suflete care rămân reci în faţa cuvintelor. Fii deci blând!

6. Fii răbdător. Ai răbdare cu cei cărora le vorbeşti, fie ei rude, prieteni, colegi sau critici. Dacă te vorbesc de rău sau ţi se împotrivesc, nu te da bătut. Nu-ţi permite să te laşi cuprins de descurajare sau de amărăciune, cum fac unii. Curaj! Lucrarea pe care o faci este glorioasă şi însoţită de o răsplată sigură. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Nu lepădaţi deci încrederea voastră care are mare răsplătire“ (Evrei 10.35,36), şi de asemenea: „Dar să nu obosim făcând binele“ (Galateni 6.9).