Semne ale creşterii în har

„Creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos“ (2 Petru 3.18).

Un frate a spus odată: „În schimbul unei priviri asupra noastră ar trebui să îndreptăm zece priviri asupra lui Hristos“. Dar să nu uităm să aruncăm din când în când o privire asupra vieţii noastre! O „inventariere“ spirituală este un exerciţiu necesar. În acest scop ne vor fi de folos câteva indicaţii scurte spre lucruri care arată o creştere în har, mai ales pentru cei care se află la începutul vieţii lor de credinţă.

„A creşte în har“ înseamnă a spori în sfinţirea practică, în împlinirea voii lui Dumnezeu şi în asemănarea cu Hristos. Dumnezeu are întotdeauna ca ţintă descoperirea slavei Sale în Persoana lui Hristos spre binecuvântarea noastră; voia Sa pentru noi constă în faptul că şi noi avem aceeaşi ţintă în viaţa noastră, în timpul prezent şi în veşnicie, şi vestim această slavă.

Un semn al adevăratei creşteri în sfinţire constă în a avea motive tot mai curate. La începutul vieţii noastre de credinţă suntem înclinaţi să facem lucrurile din diverse motive. Probabil, vom prelua de exemplu o grupă a şcolii duminicale din următoarele motive:

- pentru că am fost solicitaţi, iar persoana care ne-a propus acest lucru este stimată de noi şi nu vrem să o întristăm printr-un răspuns negativ;

- pentru că gândim că ar fi bine să facem la fel ca alţii care îi învaţă pe copii din Cuvântul lui Dumnezeu;

- pentru că nu ştim ce să facem cu timpul nostru liber;

- pentru că suntem neliniştiţi că nu avem ceva de făcut.

Unele din aceste motive pot fi prezente în acelaşi timp, dar poate exista şi dorinţa de a-L preamări pe Dumnezeu. Dar la creştinul care creşte în credinţă vor dispărea tot mai mult motivele nespirituale, aşa încât motivul real pentru slujire va consta în mare măsură în a preamări Numele Celui care l-a mântuit.

Cu cât vom face mai multe progrese în sfinţire, cu atât mai puţin vom fi dominaţi de sentimente şi impulsuri fireşti; în schimb vom fi stăpâniţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de principiile Sale.

O iubire mai amplă şi mai adâncă faţă de alţii este punctul culminant al harului creştin. A-i iubi pe toţi oamenii este într-adevăr un scop măreţ, de dorit.

În măsura în care un creştin creşte în har, lumea va dispărea din câmpul său vizual, iar lucrurile ei îşi vor pierde forţa de atracţie. Creştinul va fi tot mai conştient de starea mizerabilă a lumii şi va fi tot mai interesat de lucrurile nevăzute, spirituale şi veşnice; de fapt numai ele au însemnătate. Probabil nici nu va observa că dragostea sa va deveni tot mai puternică faţă de aceste lucruri, dar ele îi vor preocupa gândurile, îi vor umple inima şi îi vor determina umblarea.

W. Gschwind

* * * * *

Una din caracteristicile unui credincios care creşte, este dorinţa de a cerceta cât mai mult Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de credincios cercetează Scripturile, dar nu pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele, ci pentru a-L găsi pe Hristos în ele; credinciosul ştie că Scripturile mărturisesc despre El. În ce mod variat este prezentat Hristos în Cuvânt! De aceea să ţinem seama zi de zi de îndemnul apostolului: „Creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos“. Să dea Domnul să fim tot mai mult preocupaţi cu El şi cu Cuvântul Său, pentru ca într-adevăr să creştem în har şi în cunoştinţă, spre binele sufletului nostru şi spre lauda Sa, până vom ajunge la El şi Îl vom vedea aşa cum este!