Scrisoare de la cel mai bun Prieten

Cum îţi mai merge? Desigur, Mi-aş dori mult să putem vorbi doar noi amândoi, dar ştiu că pentru aceasta niciodată nu ai timp. Am hotărât deci să-ţi scriu o scrisoare, pentru a-ţi spune cât de mult te iubesc. Te-am văzut aseară, când discutai cu prietenii tăi. Am aşteptat toată ziua; poate vei dori să vorbeşti şi cu Mine. Ţi-am un dăruit un apus minunat de soare la sfârşitul zilei şi am aşteptat. însă niciodată nu ai găsit timp să vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totuşi te iubesc, pentru că sunt Prietenul tău.Noaptea trecută te-am privit cum dormeai şi am dorit cu ardoare să-ţi ating fruntea, de aceea am revărsat lumina lunii pe faţa ta. Şi din nou am aşteptat, dorind să cobor la tine ca să putem vorbi. A sosit dimineaţa şi Eu am avut atâtea daruri pentru tine, dar te-ai întors în patul tău, dorind să-ţi prelungeşti măcar pentru câteva clipe somnul dulce, şi ai amânat întâlnirea noastră.Ca de obicei, dimineaţa ai timp puţin. Te-ai spălat, ţi-ai periat dinţii cu grijă, te-ai îmbrăcat ordonat şi te-ai grăbit la lucru.Când ai privit ultima dată în oglindă, ai observat din mers Biblia pe masă şi atunci inima Mea a tresăltat la gândul că vei dori să Mă asculţi. Dar ai renunţat şi închizând uşa după tine, ai plecat. Lacrimile tristeţii Mele erau în ploaia de afară.Dar totuşi Eu te iubesc! In timpul zilei am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastrul cerului şi prin liniştea ierbii verzi. Ţi-am şoptit aceasta prin frunzele copacilor şi ţi-am spus-o blând prin splendoarea florilor. Am alergat către tine, spunându-ţi: „Te iubesc!", în pârâiaşul de munte şi în minunatul cântec al păsărilor.Odată, uimit de frumuseţea şi gingăşia florilor ai meditat la Creatorul lor, şi Eu am crezut că acum te vei hotărî să vorbeşti cu Mine. însă un gând oarecare, se pare important pentru tine, ţi-a abătut atenţia. Da, probleme, şi nu puţine... însă Eu aş putea să te ajut în rezolvarea lor. Îţi aminteşti când ai primit o veste tristă? O, cum am dorit atunci să-ţi şterg lacrimile! Deşi nu erai atent la Mine, ţi-am trimis în dragostea Mea o adiere de vânt caldă şi uşoară, plină de miresmele naturii pentru a te mângâia în tristeţea ta. Dar nici atunci nu te-ai gândit la Mine...Seara, când ai venit acasă, obosit după o zi plină de probleme, ai cinat în grabă şi ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am aşteptat, sperând că îţi vei aminti de Mine. Ai mers la culcare şi ultima Mea speranţă de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atât de mult să-ţi dăruiesc putere, mângâiere, înţelegere...Dragul meu, când va mai începe o zi, când vei fi în tumultul ei, în amurg sau în orice clipă a ei, când îţi este greu, când eşti trist şi singur - aminteşte-ţi de iubirea Mea faţă de tine. Este o iubire mai adâncă decât oceanul şi mai cuprinzătoare decât cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Voi răspunde la întrebările pe care de atâtea ori le-ai găsit fără răspuns. Îţi voi aduce liniştea după care tânjeşti de atâta timp. Lângă Mine vei găsi cu adevărat fericirea şi vei afla pacea lăuntrică.Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde, îţi voi fi alături şi te voi ajuta. Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc şi te aştept!Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc şi te aştept!Prietenul tău,  Isus