Satisfacţie

„El a potolit setea sufletului însetat!" (Psalmul 107.9)

Dumnezeu nu-Şi putea găsi satisfacţia decît în Domnul Isus Hristos. Putem să căutăm în lumea întreagă, nu vom găsi nimic care să mulţumească inimile noastre, în afară de Domnul Isus Hristos.

Cînd inima a fost umplută de binecuvântările bogate ale Domnului Hristos, nu va mai căuta satisfacţii mărunte, îndreptîndu-se spre ea însăşi.

Toate lucrurile care mă vor face fericit în cer, le am încă de acum. Doriţi să ştiţi ce-l face pe un creştin fericit în viaţă şi în moarte? Este faptul că Domnul Hristos, pe care-L are astăzi, este Acelaşi care va fi în cer. El este la el acasă acolo unde Se află de pe acum Acela pe care-L iubeşte şi care-L cunoaşte aşa de bine!

Fapt este că inimile noastre sînt prea mari pentru lume şi ea nu le poate umple; iar pentru Domnul Isus Hristos, ele sînt prea mici, căci El umple cerul; şi totuşi El le va umple, pînă ce le va face să dea pe dinafară.

„V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămînă în voi" (loan 15.11). El nu avea nici o bucurie care să vină de la lume, dar El avea o bucurie desăvîrşită în Tatăl. Bucuria Lui era de a aduce roade spre slava Tatălui. El ne arată astfel cum, purtînd roade, putem să avem bucurie şi binecuvîntare aici pe pămînt. „Şi bucuria voastră să fie deplină!" El vrea ca noi să avem o bucurie deplină; nu bucuria care vine din lume, ci acea bucurie pe care o avea El însuşi. Dorinţa Lui este ca noi să avem propria Sa bucurie.

Oricine nu-L cunoaşte pe Domnul Isus Hristos are o inimă decepţionată. Inima va căuta mereu ceva care s-o mulţumească!

Dacă dragostea Sa nu-mi umple inima, peste tot voi căuta ceva laudă care să mă satisfacă sau mă voi alipi numai de treburile mele. Dacă duhul meu este învăluit de dragostea Domnului Isus Hristos, fluvii de apă vie vor curge din mine.

Nici o mărturie, nici o predică, nici o învăţătură, chiar dacă sînt conforme adevărului, nu pot să fie din Dumnezeu, dacă sufletul meu nu a fost el însuşi mai întîi umplut de El. Trebuie să bem pentru noi înşine, pentru ca fluviile de apă vie să poată curge; de fapt, orice alt lucru nu face decît să usuce sufletul.

Lumea recunoaşte imediat dacă Dumnezeu este centrul vieţii noastre. Atunci sufletul nu este într-o stare bolnăvicioasă, ci pe deplin fericit în Dum-nezeu; el a găsit în Domnul Hristos o deplină mulţumire; aceasta face ca viaţa noastră să fie deosebită.

„Dacă M-ati iubi, v-ati fi bucurat că Mă duc la Tatăl" (loan 14.28). Exercitîndu-Şi dragostea asupra noastră, El ne face una cu Sine şi Se aşteaptă ca noi să ne bucurăm de propria Sa fericire. In ce intimitate sîntem aduşi, ca să putem spune: „Sînt fericit, pentru că El este slăvit"! Inima mea este satisfăcută de faptul că Domnul Hristos, care m-a iubit şi m-a făcut fericit, este, în sfîrşit, satisfăcut la rîndul Său. îl văd în slava de care este pe deplin vrednic şi sînt mulţumit. El Se aşteaptă ca noi să fim fericiţi de propria Lui fericire.