Sângele şi apa

Sângele şi apa în legătură cu moartea lui Hristos

Apostolul Ioan a fost un martor cu ochii lui al faptului că un soldat s-a dus la trupul lui Hristos, care murise pe cruce, şi I-a străpuns coasta cu o suliţă „şi îndată a ieşit sânge şi apă“ (Ioan 19.34, 35). În 1 Ioan 5.6, apostolul Ioan suplimentează faptul istoric pe care l-a dat mai înainte, cu adevărul semnificaţiei spirituale pe care-l are acest episod. Ioan spune: „El este Cel care a venit prin apă şi sânge, Isus Hristos: nu cu apă numai: ci cu apă şi sânge.“ Apoi, în versetul 8 vorbeşte despre Duhul şi apa şi sângele care au aceeaşi mărturie, în acelaşi scop.

Vedem deci că amândouă, apa şi sângele, sunt în legătură cu moartea lui Hristos şi, deşi în legătură, sunt suficient de distincte ca să fie folosite separat ca mărturie. De aceea trebuie să facem această deosebire şi în gândurile noastre.

Curăţirea de două urmări ale păcatului: de vină şi de întinare

Curăţirea este pusă în Scriptură în legătură cu amândouă: cu sângele şi cu apa. „Sângele lui Isus Hristos ... ne curăţeşte de orice păcat“ (1 Ioan 1.7) – şi „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt“ (Efes. 5.26).

Aceste două „curăţiri“ sunt în legătură cu cele două mari rezultate ale păcatului, vina lui şi puterea lui de întinare. Sângele ne vorbeşte despre moartea lui Hristos ca ispăşire pentru păcatele noastre, care ne înlătură vina şi ne aduce iertarea. În felul acesta suntem curăţiţi din punct de vedere legal. Apa ne vorbeşte despre aceeaşi moarte, despre aspectul ei prin care starea noastră păcătoasă a fost judecată şi terminată, ca să ne elibereze de vechile noastre condiţii şi asociaţii în viaţă în care am trăit odinioară. Suntem în felul acesta curăţiţi din punct de vedere moral şi puterea păcatului asupra noastră este înfrântă. Autor de cântări, Toplady, are o deosebită corectitudine în aceste versuri:

„Când din coasta ce-am străpuns,Sânge, apa, care-au curs,De păcat mă curăţeşti,De-a lui vină, ne'ntinat.“

Puterea sângelui lui Hristos

Evrei 9 şi 10 ne arată folosul, calitatea, puterea sângelui lui Hristos care:

1. Curăţă conştiinţa păcătosului de fapte moarte, ca să-I slujească Dumnezeului celui viu (9.14).

2. A înlăturat fărădelegile sfinţilor din Vechiul Testament care se acumulaseră sub lege (9.15).

3. A confirmat un legământ nou, al harului (9.15-18).

4. A iertat pe credincioşi de păcate şi a pus temelia deplinei înlăturări a păcatului (9.22, 26).

5. A înlăturat în aşa fel păcatele celor credincioşi, încât odată curăţită, conştiinţa lor rămâne pentru totdeauna curată, din punct de vedere al dreptăţii (10.2).

6. Aceasta dă celui credincios îndrăzneala să intre în prezenţa lui Dumnezeu (10.19).

7. A sfinţit (pus deoparte) pentru totdeauna pe cel credincios pentru Dumnezeu (10.10, 29).

Marele subiect din Evrei 9-10 este libertatea celui credincios de a intra înaintea lui Dumnezeu, ca rezultat al sângelui lui Hristos. Cel credincios este din punct de vedere juridic curăţit ca să se apropie de Dumnezeu printr-o singură jertfă, a lui Hristos, şi aceasta nu este nevoie să mai fie repetată niciodată. De aceea, cuvântul „ o dată“ sau „ o singură dată“ este repetat de 7 ori în aceste capitole ca să nu scăpăm din vedere completa suficienţă şi măreaţa glorie care sunt în legătură cu sângele scump al lui Hristos, vărsat o dată pentru totdeauna.

Curăţirea morală

Deşi curăţirea juridică (legală) prin sânge este marea temă din aceste capitole, nu este uitată nici curăţirea morală. Ne apropiem de Dumnezeu cu „inimile curăţite (stropite) de o conştiinţă rea“ – de asemenea, „şi trupul spălat cu apă curată (10.22): aceasta este în mod evident o aluzie la consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba preoţiei (Exod 29). Ei erau spălaţi cu apă (vers. 4) şi stropiţi cu sânge (vers. 20), amândouă fiind o imagine a morţii lui Hristos. Deci sângele lui Hristos ne curăţeşte în mod legal şi ne dă o poziţie perfectă înaintea lui Dumnezeu, în timp ce apa ne curăţeşte moral, separându-ne de viaţa veche în care am trăit altădată şi aducându-ne în viaţa cea nouă.

Curăţirea morală cu apa are nevoie să se continue. Aaron şi fiii săi au fost scăldaţi în apă din cap până în picioare când au fost consacraţi, şi această scăldare nu avea să se repete. Totuşi era un lighean (Exod 30.17-21) unde preoţii aveau să-şi spele mâinile şi picioarele: „Când intră în cortul întâlnirii, să se spele cu apă, ca să nu moară.“

Spălarea picioarelor

Chiar înainte de a înstitui cina Sa, Domnul Isus s-a încins, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor săi (Ioan 13). Împotrivirea lui Petru de a nu-L lăsa pe Domnul să-i spele picioarele a fost folosită de Domnul Isus pentru a prezenta adevărul că o astfel de spălare era necesară dacă voia să se bucure de comuniunea cu El în poziţia Sa cerească. I-a spus lui Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“ (vers. 8). Petru repede se schimbă de la împotrivire la un entuziasm peste măsură care L-a condus pe Domnul să spună: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este cu totul curat“ (vers. 10).

Versetul acesta face deosebire clară între cele două feluri de curăţire cu apă. Toţi cei care suntem credincioşi am fost spălaţi în întregime odată pentru totdeauna prin moartea lui Hristos: ea ne-a curăţit de viaţa cea veche. Totuşi avem nevoie de aplicarea în fiecare zi a acestei morţi pentru sufletele noastre. Nu ne putem bucura de „a avea parte cu Hristos“ fără ea.

Şi curăţirea morală – şi ispăşirea pentru păcat

Deci venirea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost caracterizată de amândouă – şi de apă şi de sânge. Aşa cum vedem în 1 Ioan 5.6, Duhul Sfânt îngrijeşte să spună: „nu cu apă numai, ci cu apă şi sânge.“ De ce? Una din raţiuni poate este tendinţa de a uita sângele – să se spună că Hristos a venit, simplu, să cureţe pe om din punct de vedere moral dându-i idealuri înalte şi apoi trăindu-le, ca stimulent pentru alţii, să trăiască şi ei astfel o viaţă bună. Pentru a înlătura această învăţătură greşită, Duhul Sfânt subliniază şi curăţirea morală şi ispăşirea (plata) pentru păcat.

Trei mărturisesc despre Fiul lui Dumnezeu

Cei trei care mărturisesc despre Fiul lui Dumnezeu sunt: Duhul, apa şi sângele. Duhul Sfânt este martorul viu, care lucrează şi vorbeşte, în timp ce apa şi sângele sunt cei doi martori tăcuţi: dar toţi trei mărturisesc că Acela care a venit în felul acesta este Fiul lui Dumnezeu, Izvorul vieţii eterne: şi pentru noi care credem, această viaţă eternă este a noastră, în El (1 Ioan 5.7-13). Să mulţumim lui Dumnezeu că amândouă, apa şi sângele, au curs din coasta cea străpunsă.

Ascultarea Lui până la moarte

N-a curs sânge şi apă din Hristos în timpul vieţii Sale. Prin urmare, spre deosebire de felul cum cred unii, viaţa lui Hristos, atât de minunată cât era, n-a avut nicio parte în „plata“ făcută de El pentru păcatele noastre. Uneori Romani 5.19 este folosit ca să înveţe alt fel. Se spune: „Prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.“ Totuşi o citire atentă a contextului (vers. 12-21) arată tocmai contrariul. Cele două capete, Adam şi Hristos, sunt puse aici în contrast, cu păcatul unuia (Adam) şi dezastrul care a urmat – şi dreptatea şi ascultarea Celuilalt (Hristos) cu binecuvântarea care a urmat. În versetul 18 se spune de „o singură greşeală“ şi „o singură faptă de dreptate împlinită“. Această „singură dreptate“ a lui Hristos a fost ascultarea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce“ (Filip. 2.8).

Curăţirea de iubirea păcatului; nu numai condamnarea lui

Odată ce sângele ne curăţeşte de orice păcat, de ce mai este nevoie de apă? La această întrebare se răspunde bine printr-o altă întrebare: „Nu îţi dai seama cât de mare nevoie este de curăţirea de iubirea păcatului, ca şi de condamnarea păcatului?“ Creştinii au nevoie să urască păcatul. Aceasta este raţiunea „apei“. Avem neoie şi de curăţirea zilnică, despre care ne vorbeşte ligheanul. Este nevoie să fie îndepărtate multe cu privire la noi personal şi la multe influenţe subtile ale lumii.

Curăţirea păcatelor, prin sânge – odată pentru totdeauna

Nu ne ducem înapoi la sânge pentru curăţirea de fiecare zi. Cel credincios nu trece mereu, pentru a vorbi în felul acesta, prin procesul curăţirii şi îndreptăţirii cu privire la mântuirea pentru totodeauna de păcat, despre care vorbeşte sângele. „Printr-o singură jertfă El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi“ ( Evrei 10.14). Totuşi, unii gândesc că 1 Ioan 1.7, „sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat“, ne-ar spune să mergem la sânge pentru curăţirea de fiecare zi. Cuvântul „curăţeşte“ din acest verset arată, simplu, proprietatea pe care sângele scump al lui Hristos o are în el însuşi – că întotdeauna curăţeşte pe orice păcătos care vine prin credinţă la Hristos pentru mântuire. Deseori folosim timpul prezent în felul acesta. Spunem că „focul arde lemnul“. Nu înţelegem prin aceasta că focul va arde lemnul câte puţin aproape în fiecare zi (lemnul poate fi ars şi deodată), ci o însuşire proprie, bine cunoscută a focului este că arde lemnul. Deci, 1 Ioan 1.7 nu susţine spălarea prin sânge în fiecare zi.

Spălarea în fiecare zi prin Cuvântul lui Dumnezeu

Deoarece Scriptura vorbeşte despre spălarea prin curăţirea noastră zilnică cu apă, cum se face aceasta? Prin Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Apa şi Cuvântul lui Dumnezeu sunt puse împreună în textul din Efeseni 5.26: „ca s-o sfinţească (Adunarea), după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt.“ Numai Cuvântul ne arată moartea lui Hristos. De asemenea, şi păcatul este clar descoperit. În Psalmul 119.9 se pune întrebarea cum îşi va ţine tânărul curată cărarea. Răspunsul este: „Îndreptându-se după Cuvântul Tău.“

Deseori trecem cu vederea efectul curăţitor al Cuvântului lui Dumnezeu chiar când suntem dornici să studiem Biblia. O tânără istorisea odată despre problema pe care o avea că nu îşi reamintea învăţătura pe care o auzise. Un credincios în vârstă i-a spus să se ducă şi să-i aducă un coşuleţ plin cu apă: dar de câte ori încerca, toată apa curgea prin coşuleţ. Când în final ea i-a spus că îi cerea un lucru imposibil, el i-a arătat că, deşi nu era apă în coşuleţ, el era mai curat ca înainte. Să insistăm în citirea Cuvântului lui Dumnezeu! Chiar dacă nu devenim cărturari ai Bibliei, vieţile noastre vor fi curăţite în felul acesta.

Născuţi din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu aplicat în puterea Duhului Sfânt

În Ioan 3.5 citim despre naşterea din nou prin apă. Prin apa Cuvântului aplicat în puterea Duhului Sfânt suntem născuţi din nou – făcuţi să avem o viaţă nouă şi o fire nouă care includ condamnarea vieţii şi firii vechi. Aşa cum am văzut, aceasta este în imaginea îmbăierii preoţilor din cap până în picioare (Exod 29.4: Ioan 13.10). Ioan 3.5 nu vorbeşte despre botez! Aici Domnul vorbeşte despre naşterea din nou care este prin apă şi prin Duhul Sfânt – apa fiind instrumentul şi Duhul Sfânt puterea. Despre naşterea din nou Domnul spunea că este de neînţeles şi necontrolată de om (3.8). Apa botezului însă este de înţeles şi la dispoziţia omului, deci în mod evident Ioan 3.5 nu vorbeşte despre ea.

Sumar

Ca rezumat, avem nevoie de apă când păcătuim şi, cât timp suntem în această lume în care domneşte întinăciunea, dacă vrem să ne închinăm, să avem comuniune cu Dumnezeu sau să-I slujim. În Numeri 19 apa este văzută ca ceea ce curăţă de păcat. În Exod 30.17-21 apa este o imagine a înlăturării oricărei întinăciuni pământeşti (fără să fie vorba de vreun păcat), pentru ca în felul acesta să ne putem apropia de Dumnezeu. Ne-am uitat la acest din urmă aspect şi când a fost vorba de spălarea picioarelor din Ioan 13. De asemenea, avem nevoie de sângele dat odată pentru totdeauna.