Întrebări şi răspunsuri
Întrebare: M-am rugat de trei ori Domnului Isus înainte de a renunţa la locul meu de muncă pentru a prelua un altul. Dar nu sunt sigur dacă am făcut bine. Oare nu m-am rugat îndeajuns?
Răspuns: Nu se pune problema dacă ne-am rugat îndeajuns, ci trebuie să-L întrebăm pe Domnul şi să aşteptăm răspunsul Lui. În mod deosebit, în cazul unor hotărâri atât de importante, ca schimbarea locului de muncă, ar trebui să cerem stăruitor claritate cu privire la care este voia Domnului în această problemă şi ar trebui să aşteptăm răbdători până ne va da răspuns. Atâta timp cât nu avem claritate, ar trebui, pe cât posibil, să nu hotărâm nimic. Tocmai aşteptarea ne vine greu, dar Iacov ne spune în epistola sa: „Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic“ (1.4).
Răbdarea şi aşteptarea ni se vor părea mai uşoare în măsura în care ne vom încrede în faptul că voia lui Dumnezeu este întotdeauna cea mai bună şi că El are cu siguranţă şi pentru noi personal o rezolvare în orice situaţie a vieţii. De ce să facem ceva înainte ca El să ni-l arate? Nu e vorba numai de faptul că i-am vorbit de câteva ori despre o anumită problemă. Trebuie să-L întrebăm ce gândeşte despre acea problemă, trebuie să căutăm lumină referitoare la acel lucru în Cuvântul Său. Când întrebăm care este voia Sa, nu avem voie să luăm dinainte hotărâri prealabile, iar apoi numai să dorim ca El să le „binecuvinteze“. Cred că în astfel de cazuri El nu ne va spune care este voia Sa. Atunci ne asemănăm omului nehotărât sau mai bine zis omului cu inima împărţită, despre care vorbeşte Iacov în versetul 8: pe de o parte dorim să aflăm voia lui Dumnezeu, dar pe de altă parte avem în faţa ochilor anumite obiective pe care am dori să le obţinem.
Domnul nu ne dă întotdeauna imediat răspunsul la rugăciunile noastre. Câteodată vrem să i-o luăm înainte, dar timpul Său nu a sosit încă. Uneori vrea să ne încerce credinţa, dacă într-adevăr ne încredem în bunătatea Sa şi aşteptăm indicaţia Sa. Ce fericită şi plină de pace este inima care are a-ceastă atitudine interioară! „În linişte şi în încredere va fi puterea voastră“ (Isaia 30.15). Ceea ce pare a fi slăbiciune – adică a nu face nimic – este de fapt tărie spirituală. Dacă Dumnezeu vede la noi sinceritate de a face voia Sa, ne va lăsa să auzim mai curând sau mai târziu glasul Său: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea“ (Isaia 30.21). Cei care au acţionat în grabă au făcut aproape întotdeauna greşeli grave. Să-L lăsăm pe Domnul să ne vorbească mai întâi, înainte de a acţiona! Atunci vom înţelege indicaţia Sa. Dacă aparţinem de oile Sale, atunci cunoaştem glasul Său (Ioan 10.4), pentru că l-am auzit de multe ori înainte.
Christian Briem