Romani 9:6-15

Suveranitatea lui Dumnezeu în alegere (v.6-15)

Cum se face atunci că Israel era într-o situaţie atât de grea? A fost fără rezultat Cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum. Şi cel dintâi mare fapt adus înainte ca să explice situaţia aceasta este cel al suveranităţii lui Dumnezeu.Israel ar fi fost cel din urmă popor din lume care şi-ar fi permis să spună ceva împotriva suveranităţii divine, pentru că mereu ea a lucrat în favoarea lor. Acest lucru ni se arată foarte clar în versetul 16. Dumnezeu a făcut o alegere suverană referitor la fiii lui Avraam şi ai lui Isaac. El a ale pe Isaac şi pe Iacov, şi a lăsat deoparte pe Ismael şi pe Esau. Dacă unii ar fi dorit să obiecteze lui Dumnezeu că a făcut o alegere, aveau să şteargă orice deosebire dintre ei înşişi şi ismaeliţi şi edomiţi. Dar aşa ceva ei nu aveau de gând să facă nici o clipă. Dumnezeu continua să facă ceea ce făcuse şi mai înainte, şi prin urmare nu toţi cei care coborau din Israel în mod natural erau adevăratul Israel al lui Dumnezeu.Pe lângă acestea, când Israel a făcut viţelul de aur în pustie, ei ar fi trebuit să fie nimiciţi în judecată, dacă legea şi-ar fi urmat calea. Totuşi Dumnezeu S-a arătat în îndurarea Sa suverană, potrivit cuvintelor din Exod 33.19, citate aici în versetul 15. Acesta este al treilea caz când Dumnezeu a lucrat în suveranitatea Sa în favoarea lor, tot aşa cum versetul 17 ne dă un exemplu al felului cum Dumnezeu Şi-a arătat suveranitatea împotriva lui faraon.