Romani 8:4

Cerinţa dreaptă a legii împlinite prin puterea Duhului Sfânt (v.4)

Trebuie să judecăm aşa cum judecă Dumnezeu. Avem să vedem lucrurile aşa cum le vede El. Dacă păcatul şi firea păcătoasă sunt sub condamnarea Sa, atunci ele trebuie să fie şi sub condamnarea noastră. Păcatul şi firea păcătoasă fiind judecate la cruce, Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să pună în lucrarea viaţa cea nouă pe care am primit-o. Dacă umblăm potrivit Duhului, atunci toate activităţile noastre, şi mintale şi trupeşti, vor fi sub controlul Său şi ca urmare ne vom găsi împlinind cerinţa legii.În aceasta, desigur, se află un lucru minunat. Când eram sub lege şi în firea păcătoasă, ne luptam să împlinim cerinţele legii şi niciodată nu reuşeam. Acum, când suntem eliberaţi de lege, acum când suntem în Hristos Isus şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi, este o putere care ne poate face să stare să aducem roade. Şi dacă umblăm în Duhul şi nu în firea păcătoasă, şi potrivit măsurii în care umblăm, împlinim ceea ce legea cerea pe drept de la noi. Acesta este un mare triumf al harului lui Dumnezeu. Iar triumful poate fi şi mai mare, pentru că este posibil credinciosului „să umble aşa cum a umblat Hristos” (1 Ioan 2,6). Şi felul cum „a umblat” Hristos trece dincolo de ceea ce cerea legea.Am putea rezuma aceste lucruri spunând că un creştin – potrivit gândurilor lui Dumnezeu – este nu numai iertat, îndreptăţit, împăcat, având Duhul care toarnă în inima lui dragostea lui Dumnezeu; de asemenea el vede condamnarea divină a păcatului şi a firii păcătoase la cruce şi înţelege că legăturile sale vitale înaintea lui Dumnezeu sunt nu cu Adam căzut, ci cu Hristos înviat. Prin urmare el este în Hristos Isus, Duhul locuind în el pentru a-l conduce şi a-l umple cu Hristos ca Obiect plin de strălucire şi frumuseţe înaintea ochilor lui, încât să umble într-o eliberare fericită de sub puterea păcatului şi împlinind cu bucurie voia lui Dumnezeu.Nimic mai puţin decât atât este ceea ce ne aduce evanghelia. Iar noi ce gândim? Îi recunoaştem măreţia. Să spunem că întregul plan este conceput într-un mod demn de gândul şi inima lui Dumnezeu. Apoi conştiinţa ne aminteşte cât de puţin aceste posibilităţi minunate s-au transformat în realităţi în experienţa noastră de toate zilele.