Romani 8:35-39

Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos în această lume? (v.35-39)Am putea avea oare o expresie mai perfectă a dragostei, a dragostei lui Hristos, decât am avut? Nu s-ar putea. Dar s-ar putea ridica întrebarea – atât de fricoase şi lipsite de încredere sunt inimile noastre – nu se ivesc unele lucruri, nu se arată unele forţe care să ne despartă de această dragoste? Să cercetăm şi vom vedea. Să ne îndreptăm gândurile spre tot ce ar putea fi în această lume.Ştim foarte bine că în această lume sunt o mulţime de forţe împotrivitoare. Unele din ele vin direct de la oameni răi, cum sunt persecuţia, sabia. Altele dintre ele sunt rezultate mai indirecte ale păcatului în cârmuirea lui Dumnezeu, ca necazul, foametea, goliciunea sau tot felul de pericole. Când vom vedea şi vom simţi unele dintre acestea, ne vor despărţi de dragostea lui Hristos? Nici pentru o clipă! Mereu şi mereu câte unul întors la Dumnezeu de curând, fricos, a fost asaltat de oameni brutali,care prin aceasta de fapt spuneau: „Vom scoate sin tine gândurile pe care le-ai căpătat”. Şi iar şi iar rezultatul persecuţiei lor a fost simplu, că adevărul s-a precizat cu mai multă tărie în suflet. El nu numai că a câştigat în această luptă, dar a ieşit din ea ca un mare câştigător şi în felul acesta mai mult decât învingător. Chiar prin aceste lucruri el s-a înrădăcinat în dragostea lui Hristos.

Nimic din lumea nevăzută care să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus (v.38-39)Dar este o lume nevăzută – un întreg domeniu despre care cunoştinţele noastre sunt prea mici. Relele pe care noi nu le cunoaştem iau întotdeauna un aspect mai de frică decât relele pe care le cunoaştem şi le înţelegem. Sunt misterele morţii, ca şi ale vieţii. Sunt puteri de ordin angelic sau spiritual. Sunt lucruri care se află în veacuri îndepărtate sau ajung în spaţiul pe care noi tocmai trebuie să-l străbatem, sau creaturi pe care noi încă nu le-am cunoscut. Ce am putea spune despre toate acestea?Răspunsul este că nimic din toate acestea nu ne pot despărţi nici chiar pentru o clipă de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea aceasta rămâne cu noi în Hristos Isus, Domnul nostru. El este Obiectul demn şi glorios al acestei dragoste, iar noi suntem în ea pentru că suntem în comuniune cu El. Dragostea a ajuns la noi în El, şi noi, pentru că suntem în El, rămânem în această dragoste. Dacă Hristos ar putea să nu mai fie cuprins în această dragoste, tot aşa ar fi şi cu noi. Dar El nu poate să nu fie, şi nici noi nu putem.Odată înţeles acest fapt minunat, convingerea lui Pavel devine convingerea noastră. Nimic nu ne poate despărţi – fapt pentru care lauda eternă va fi pentru Dumnezeul nostru.Capitolul acesta, care începe cu „nicio condamnare” se sfârşeşte cu „nicio despărţire”. Şi între ele descoperim că noi înşine suntem primiţi potrivit planului lui Dumnezeu, în care nu poate fi vreo împotrivire, vreo schimbare.