Romani 8:31-32

Ce vom spune înaintea acestor lucruri? (v.31)Nu este de mirare că apostolul se reîntoarce la întrebarea lui cu privire la ce vom spune noi când avem toate acestea înaintea noastră. Ce am putea spune decât cuvinte care ies dintr-un duh plin de bucurie? Întrebarea este pusă în versetul 31, şi de aici până la sfârşitul capitolului este dat răspunsul într-o serie de întrebări şi răspunsuri care ies cu acea rapiditate care dovedeşte o inimă arzătoare şi triumfătoare. Aceste versete se potrivesc nu atât de mult expunerii, cât mai ales meditaţiei. Vom nota numai câteva dintre ele, dintre cele mai izbitoare.

Dumnezeu pentru noi (v.31)Dumnezeu este pentru noi! Omul căzut se gândeşte în mod instinctiv la Dumnezeu că este împotriva lui. Realitatea este cu totul alta. Aşa cum dovedeşte evanghelia. Inima Lui este îndreptată spre toţi oamenii, şi este activă şi eternă pentru toţi acei care cred. Aceasta duce la tăcere pe orice duşman. Nimeni nu poate fi practic împotriva noastră, oricât de mult i-ar place să fie.

Dăruirea Fiului Său aduce şi alte daruri mai mici (v.32)Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său şi aceasta aduce cu sine toate darurile mai mici care vin împreună cu El. De notat în versetul 32 cuvintele „fără plată” şi „împreună cu El”. Dorim noi vreun lucru pe care nu l-am putea avea împreună cu El? În nepriceperea şi graba noastră am putea dori uneori astfel de lucruri. Dacă ne gândim însă, în linişte, nu vom dori nici pentru o clipă ceva care ar aduce după sine o despărţire de El.