Romani 6:9-10

　　　Ştim că moartea nu mai are stăpânire asupra lui Hristos (v.9)Avem cuvântul a şti pentru a treia oară în versetul 9. Trebuie să ştim semnificaţia botezului. Trebuie să ştim însemnătatea morţii lui Hristos în legătură cu omul nostru cel vechi. În al treilea rând trebuie să ştim însemnătatea învierii lui Hristos. Învierea Lui n-a fost o simplă reanimare. N-a fost nici ca învierea lui Lazăr – o readucere la viaţă în această lume pentru un anumit număr de ani, după care moartea a venit din nou. Când a înviat, El a lăsat moartea înapoia Sa pentru totdeauna şi a intrat într-o altă ordine de lucruri, pe care am putea-o numi o lume a învierii. Pentru scurt timp moartea a venit asupra Lui, dar aceasta numai printr-un act al Său personal de supunere faţă de ea. Acum El este în sfera ei, pentru totdeauna.

　　　A murit faţă de păcat (v.10)Moartea Lui a fost o moarte faţă de păcat odată pentru totdeauna. Aici este vorba de păcat, nu de păcate; este principiul care a pătruns firea noastră şi a pus stăpânire pe noi, şi nu faptele care îi sunt roadele. Şi nu este moartea pentru păcate, ci faţă de păcat. Păcatul nu şi-a spus niciodată cuvântul în firea Lui, aşa cum a făcut cu noi. Dar El avea să-Şi spună ultimul cuvânt faţă de păcat, când în jertfa Sa a luat întreaga problemă a păcatului care a ofensat gloria lui Dumnezeu în creaţia Sa ruinată şi ne afectase şi pe noi, stând ca o barieră puternică împotriva binecuvântării noastre. Rostind cuvântul hotărâtor asupra păcatului, purtându-i judecata, El a murit faţă de păcat şi acum trăieşte pentru Dumnezeu.