Romani 6:6-8

　　　Omul cel vechi răstignit împreună cu Hristos – fapt împlinit de Dumnezeu (v.6)În versetul 3 ni se spune despre rostul pe care-l are botezul; acum în versetul 6, ave, să cunoaştem însemnătatea crucii în legătură cu „omul nostru cel vechi”ş „trupul păcatului”. Fără cruce, botezul şi-ar pierde semnificaţia.Am văzut mai înainte moartea lui Hristos în legătură cu păcatele noastre şi iertarea lor. Aici avem însemnătatea ei în legătură cu firea noastră păcătoasă, din care au izvorât toate păcatele pe care le-am făcut.Poate nu este uşor de înţeles gândul pe care ni-l dă expresia „omul nostru cel vechi”. L-am putea explica, spunând că apostolul personifică aici tot ce suntem noi în mod natural, ca urmaşi ai lui Adam. Dacă vă puteţi închipui o persoană al cărei caracter cuprinde toate trăsăturile urâcioase care s-au arătat mereu în toţi copiii lui Adam, acea persoană ar putea fi descrisă ca „omul nostru cel vechi”.Tot ce am fost noi, copiii lui Adam, a fost răstignit împreună cu Hristos, şi noi trebuie să ştim acest fapt. Nu este o simplă idee, ci un fapt real. A fost un act al lui Dumnezeu, împlinit în răstignirea pe cruce a lui Hristos – o faptă a lui Dumnezeu, reală, tot aşa cum a fost înlăturarea păcatelor noastre, împlinită în acelaşi timp. Noi avem să-l cunoaştem prin credinţă, tot aşa cum ştim că păcatele ne-au fost iertate. Când îl cunoaştem prin credinţă, alte rezultate urmează. Însă începem să-l cunoaştem prin simpla credinţă.Ceea ce a avut Dumnezeu în vedere în răstignirea omului nostru vechi a fost ca „trupul păcatului” să fie „desfiinţat” sau „făcut inactiv”, pentru ca să nu mai fim robi ai păcatului. Această afirmaţie, de asemenea, nu este uşor de înţeles. Trebuie să ne amintim că mai înainte păcatul ne stăpânea trupurile noastre, care în consecinţă erau într-un sens îngrozitor trupuri ale păcatului. Însă nu în mod literal ne-au fost desfiinţate trupurile; ci păcatul, care în toată plinătatea lui ne domina trupurile, a fost făcut inactiv, şi în felul acesta am fost eliberaţi de puterea lui. A fost desfiinţat prin răstignirea omului nostru vechi, ca rezultat al identificării noastre cu Hristos în moartea Sa, încât moartea Sa a fost şi moartea noastră.

　　　Moartea împreună cu Hristos cu scopul de a trăi împreună cu El viaţa de înviere (v.6-8)De notat cuvintele cu care se termină versetul 6. Ele ne dau o lumină foarte clară cu privire la felul cum este văzut păcatul în acest capitol. Păcatul este un stăpân de sclavi, şi noi am ajuns sub puterea lui. Punctul principal discutat în acest capitol nu este prezenţa păcatului în noi, ci puterea păcatului asupra noastră. Noi am primit eliberarea de păcat. Suntem îndreptăţiţi de el, aşa cum spune versetul 7.Eliberarea noastră s-a realizat prin moartea lui Hristos. Dar este foarte important să menţinem legătura dintre moartea Lui şi învierea Lui. Am văzut lucrul acesta în ultimul verset al capitolului 4 şi îl vedem iarăşi aici. Moartea noastră cu Hristos este în vederea trăirii noastre împreună cu El în viaţa de înviere.