Romani 6:16-20

　　　Robi ai păcatului – sau robi ai dreptăţii şi ai lui Dumnezeu (v.16-20)

　　　Apostolul face caz de cunoaşterea practică şi comună tuturor. Toţi ştim că dacă dăm ascultare cuiva, deşi nu ne numim slujitorul aceluia, noi suntem practic slujitorul lui. Aşa este cazul şi în lucrurile spirituale, fie că slujim păcatului sau lui Dumnezeu. Judecând după acest principiu, fără discuţie altădată eram robi ai păcatului. Dar când evanghelia a ajuns la noi, am ascultat de ea, datorită lui Dumnezeu. Ca rezultat am fost eliberaţi din sclavia păcatului şi am devenit slujitori ai lui Dumnezeu şi ai dreptăţii. Acum, fiind robi ai dreptăţii, avem să-I dăm Lui în amănunte mădularele noastre, ca El să-Şi aibă calea Sa cu noi.Dăruirea aceasta este deci o lucrare foarte importantă. Către ea ne conduce cunoaşterea pe care am primit-o. Dacă ne oprim pe loc, cunoştinţa noastră devine fără rezultat. Fără îndoială aici se află motivul pentru care multe lucruri se arată slabe şi fără rezultate în cei credincioşi care au fost totuşi bine învăţaţi teoretic. Ei se opresc aici şi nu se dăruiesc pe ei înşişi şi mădularele lor lui Dumnezeu. Este ca şi cum niciodată n-ar fi fost împlinit lucrul acesta, ca o faptă realizată odată pentru totdeauna. Pentru că este un fapt împlinit, avem nevoie de har pentru continuarea dăruirii mădularelor noastre în slujba lui Dumnezeu.Aceasta arată că vechiul stăpân, păcatul, este încă în noi, aşteptând doar ocaziile ca să se afirme. Aceasta face triumful harului şi mai măreţ. De asemenea, măreşte valoarea lecţiilor pe care le primim. Învăţăm cum să dăruim mădularele noastre în robie dreptăţii, spre sfinţenie, chiar când păcatul stă la pândă înăuntrul nostru, gata să se reafirme. Slujind dreptăţii slujim lui Dumnezeu, pentru că a face voia lui Dumnezeu este cel dintâi element al dreptăţii. Şi dreptatea în tot ceea ce facem duce la sfinţenia vieţii şi a caracterului.Deci, în loc de a continua să păcătuim ca cei care sunt înrobiţi de puterea păcatului, noi suntem eliberaţi de el şi aduşi sub stăpânirea lui Dumnezeu. De două ori avem aici cuvintele „eliberaţi de păcat” (în versetele 18 şi 22). Mai înainte fusesem „liberi faţă de dreptate” (v.20). am scăpat de sub vechea putere şi am venit sub cea nouă. Aceasta este calea sfinţeniei şi a vieţii.