Romani 6:13

　　　Ne-am dat odată pentru totdeauna lui Dumnezeu (v.13)

　　　Această dăruire este un lucru foarte practic, aşa cum arată foarte clar versetul 13. Ea are rezultate asupra tuturor mădularelor trupurilor noastre. Mai înainte fiecare mădular era într-un fel sau altul în slujba păcatului şi de aceea era o unealtă a nedreptăţii. Nu este un lucru minunat că fiecare mădular poate acum să fie pus în slujba lui Dumnezeu? Picioarele pot merge pe calea Lui. Mâinile noastre pot face lucrarea Lui. Limba noastră poate rosti lauda Lui. Pentru ca aşa să fie, avem să ne dăm pe noi înşine lui Dumnezeu.Cuvântul „a da” se află de două ori în acest verset, însă aici acest verb este la două timpuri diferite. Un bun cunoscător al limbii greci comenta despre ele că în cel dintâi caz verbul este la prezent în sensul lui continuu: „Nici să nu daţi păcatului mădularele voastre”, adică niciodată să nu faceţi acest lucru. În cazul al doilea timpul este diferit: „daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu”, adică „v-aţi dat odată pentru totdeauna”, ca un fapt împlinit.Fiecare să se întrebe cu toată seriozitatea pe sine însuşi dacă ne-a dat Lui odată pentru totdeauna, ca un fapt împlinit. Ne-am dat în adevăr pe noi înşine şi mădularele noastre lui Dumnezeu, pentru a face numai voia Lui? Dacă este aşa, să fim atenţi ca niciodată să nu uităm acest act şi să cădem în ispita de a ceda mădularele noastre nici chiar pentru un moment nedreptăţii, pentru că rezultatul acesteia va fi păcatul.