Romani 6:11

　　　Să ne socotim potrivit cu ceea ce suntem (v.11)

　　　Să facem o pauză şi să ne întrebăm pe noi înşine cu privire la aceste lucruri. Le cunoaştem, în adevăr? Cunoaştem în adevăr moartea şi învierea lui Hristos în această lumină? Ne dăm noi seama că Domnul nostru a murit şi a ieşit din această ordine de lucruri dominată de păcat, în care venise să împlinească răscumpărarea – şi cât de deplin trăieşte El pentru Dumnezeu în această lume nouă în care a intrat? Este important să realizăm toate acestea, pentru că versetul 11 ne învaţă că noi trebuie să ne socotim potrivit cu ceea ce cunoaştem.Dacă nu cunoaştem corect lucrurile, nu ne putem socoti pe noi înşine într-un mod corect. Nici un negustor nu-şi va socoti bine treburile dacă nu ştie tabla înmulţirii. Niciun căpitan de vas nu-şi calculează corect poziţia vasului său dacă nu cunoaşte principiile navigaţiei. Tot aşa nici un credincios nu-şi va socoti bine poziţia şi atitudinea cu privire la păcat sau la Dumnezeu, dacă nu ştie care este relaţia dintre moartea şi învierea lui Hristos şi situaţia lui personală.Când în adevăr cunoaştem, îndemnul de a ne socoti din versetul 11ne devine simplu. Situaţia noastră este determinată de cea a lui Hristos, pentru că noi suntem identificaţi cu El. A murit El faţă de păcat? Atunci şi noi am murit faţă de păcat, şi aşa ne socotim. Trăieşte El acum pentru Dumnezeu? Atunci şi noi trăim pentru Dumnezeu, şi aşa ne socotim. Socotirea din partea noastră nu este doar o încercare de a crede. Nu înseamnă că încercăm să ne socotim noi înşine într-o poziţie în care nu suntem. Dimpotrivă! Noi am murit faţă de păcat şi trăim pentru Dumnezeu datorită chiar faptelor Sale, împlinite în moartea şi învierea lui Hristos (care sunt realizate practic în noi prin Duhul Său, cum vom vedea mai târziu) şi, aşa fiind lucrurile, avem să le acceptăm şi să ne ajustăm gândirea potrivit lor. Aceste lucruri sunt, de aceea noi avem să ne socotim în felul acesta.Înainte de a fi întorşi la Dumnezeu eram morţi faţă de Dumnezeu şi vii faţă de păcat. Nu aveam nici un interes în orice ar fi avut a face cu Dumnezeu. Nu înţelegeam lucrurile Lui;ne lăsau cu totul reci. Când era totuşi vorba de ceva care se adresa dorinţelor noastre naturale sau ceva care ne hrănea îngâmfarea sau iubirea noastră de noi înşine, atunci noi eram plini de viaţă, cu tot interesul. Acum prin harul lui Dumnezeu situaţia este cu totul schimbată, ca rod al faptului că suntem ai lui Isus Hristos.