Romani 6:1-2

　　　Răspunsul celui credincios faţă de harul arătat prin evanghelie (v.1)Ceea ce am învăţat până aici despre evanghelie din această epistolă a fost în legătură cu faptul că Dumnezeu S-a arătat pe Sine Însuşi ca fiind de partea noastră şi a lucrat pentru noi prin moartea şi învierea lui Hristos, de asemenea şi ce am primit noi prin simpla credinţă. În ea, dacă se poate spune în felul acesta, Dumnezeu Şi-a arătat Cuvântul Său faţă de noi în binecuvântare. Capitolul 6 se deschide cu întrebarea potrivită în această situaţie: „Deci ce vom zice?”. Care este răspunsul nostru?Aceasta ne dă de înţeles că o altă linie de gândire ni se deschide acum. Nimic nu poate depăşi minunea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi, însă ce vom face noi ca urmare a cunoaşterii ei? Care trebuie să fie răspunsul celui credincios faţă de harul uimitor care ni s-a arătat? Ni se aduce prin evanghelie puterea care să-l facă pe credincios să dea un răspuns demn de Dumnezeu? Când citim capitolul 6 începem să punem astfel de întrebări şi să descoperim felul în care evanghelia ne eliberează ca să ducem o viaţă de dreptate şi de sfinţenie practică.

　　　Am murit faţă de păcat – cum să mai trăim în păcat? (v.2)Dacă oamenii ajung numai la o cunoştinţă cu capul a harului lui Dumnezeu, inima rămânându-le neatinsă, ei pot uşor să întoarcă harul într-un fel de promisiune de a păcătui şi să spună: „bine, dacă harul se înmulţeşte odată cu păcatele noastre, să păcătuim mai departe ca harul să prisosească”. Încurajează în vreun fel evanghelia o astfel de gândire? Nicidecum!. Dimpotrivă, ea ne spune clar că am murit faţă de păcat. Cum să mai trăim atunci în el? Altădată eram cu totul pentru păcat. Orice avea a face cu voinţa noastră fără frâu – cu ce ne plăcea nouă, cu alte cuvinte – ne stăpânea viaţa, în timp ce rămâneam morţi faţă de Dumnezeu şi de lucrurile Lui. Acum o schimbare totală a avut loc şi suntem morţi faţă de păcatul pentru care altădată eram vii, şi vii pentru lucrurile faţă de care înainte eram morţi.