Romani 5:1-2

　　　Speranţă şi pace pentru cel îndreptăţit prin credinţă (v.1)Putem folosi cuvintele „îndreptăţit prin credinţă”în două sensuri. Prin simpla credinţă în Hristos şi în Dumnezeu care L-a înviat dintre morţi, suntem îndreptăţiţi; şi aceasta, fie că avem sau nu avem siguranţa fericită în inimile noastre care vine ca urmare a acestui fapt. Iar în al doilea rând, prin credinţă ştim cp suntem îndreptăţiţi. Nu prin simţiri, nu prin viziuni sau alte impresii subiective, ci prin credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său.Ca rezultat al îndreptăţirii noastre avem pace cu Dumnezeu. Este de observat deosebirea dintre ce este aici şi ce se spune în Coloseni 1.20. Hristos a făcut pace prin sângele crucii Lui. În felul acesta El a înlăturat orice lucru care ar aduce tulburare. El a făcut lucrul acesta odată pentru totdeauna şi pentru că lucrarea aceasta s-a terminat, pacea devine partea de care se bucură toţi cei care sunt îndreptăţiţi prin credinţă. Intrăm în această pace unul câte unul. Când Pavel a înţeles prin credinţă că a fost îndreptăţit, pacea lui Dumnezeu a fost partea lui. Când eu înţeleg că am fost îndreptăţit, pacea este a mea. Şi până ce n-am cunoscut acest adevăr, n-am avut pace. În loc de a avea pace cu Dumnezeu, am avut îndoieli şi temeri.

　　　Prin credinţă, harul şi speranţa gloriei lui Dumnezeu (v.2)Pacea este printre cele dintâi binecuvântări ale evangheliei. Ea începe lista lor, care nu se termină repede. Credinţa nu numai că ne conduce la pace, dar ne dă şi acces în harul sau favoarea lui Dumnezeu. Noi suntem în harul lui Dumnezeu. Îl cunoaştem şi intrăm în starea de a ne bucura de el prin credinţă. Nu se precizează aici care este caracterul unui privilegiu, dar ştim din Efeseni 1.6 că aceasta este favoarea Celui Preaiubit. Nici o altă favoare nu poate fi mai înaltă şi mai intimă ca aceasta.Harul acesta este o realitate prezentă. Niciodată nu vom fi mai favorizaţi decât suntem acum, deşi bucuria noastră pentru acest fapt va creşte mult în ziua când speranţa noastră se va împlini. Speranţa noastră nu este numai gloria, ci gloria lui Dumnezeu. Cine nu s-ar bucura de o astfel de speranţă? În ce priveşte vina din trecutul nostru suntem îndreptăţiţi şi în pace cu Dumnezeu. În ce priveşte prezentul, suntem în harul divin, în ce priveşte viitorul ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. Dar ce să spunem despre dificultăţile şi necazurile care se întâlnesc mereu pe calea noastră spre glorie?