Romani 4:18-24

　　　Avraam credea că Dumnezeu va face să se ridice viaţă din moarte, noi credem în Cel care a înviat din morţi pe Hristos (v.18-24)Credinţa lui Avraam avea această particularitate că era îndreptată spre Dumnezeu ca Acela care poate să învie morţii. Dacă citim Geneza 15 aflăm că el L-a crezut pe Dumnezeu când a fost făcută promisiunea cu privire la naşterea lui Isaac. El a crezut că Dumnezeu va da un copil din nişte părinţi care, în ce priveşte procesul reproducţiei, erau ca morţi. El a crezut, sperând când totul era împotriva speranţei naturale, că va avea loc acest fapt.Dacă Avraam ar fi fost slab în credinţă, ar fi ţinut seama de toate împrejurările care se arătau împotrivă. Ar fi simţit că promisiunea era prea măreaţă şi prin urmare s-ar fi clătinat în faţa ei. Dar nu! L-a luat pe Dumnezeu pe cuvânt cu simplitatea unui copil mic. A crezut că Dumnezeu va face ceea ce spusese că va face. Şi aceasta este, de notat, ceea ce se numeşte credinţă „tare”. Credinţa tare nu este numaidecât credinţa care face minuni, cât mai ales credinţa care se încrede în Dumnezeu că va face ceea ce a promis, chiar dacă toate aparenţele şi raţiunea şi cele petrecute mai înainte ar fi împotrivă.Iar aceste lucruri n-au fost scris numai pentru Avraam, ci şi pentru noi. Aceleaşi principii se aplică şi nouă. Este totuşi o deosebire importantă. În cazul lui Avraam, el a crezut că Dumnezeu va face să se ridice viaţă din moarte. Nouă ni se cere să credem ce a făcut Dumnezeu înviind din morţi pe Isus. Cu cât mai simplu este să crezi ce a făcut El, când El l-a făcut, decât să crezi că El îl va face, când încă n-a fost făcut. Având în gând lucrul acesta, este uşor de văzut că în ce priveşte felul şi calitatea credinţei noi nu putem spera să avem un lucru în felul cum l-a avut Avraam.Totuşi cazul lui Avraam este mult depăşit de faptele glorioase prezentate credinţei noastre, lumina glorioasă în care Dumnezeu S-a făcut cunoscut pe Sine Însuşi. Pentru noi acum Dumnezeu nu va aduce la viaţă un Isaac, ci Dumnezeu a înviat pe Isus Domnul nostru dintre cei morţi. Hristos, care a fost dat pentru greşelile noastre, este prezentat ca Obiect al credinţei noastre. Şi prin El noi credem în Dumnezeu.