Romani 4:15-17

　　　Legea lucrează mânie, harul este pentru toţi (v.15-17)

　　　Avraam deci în îndreptăţirea lui nu avea de a face cu legea. În adevăr, legea lucrează mânie, cum spune versetul 15. Fusese păcat din belşug şi înainte de a se introduce legea, dar nu fusese călcare de lege. A călca legea înseamnă a te face vinovat de trecerea peste un hotar bine precizat şi interzis. Când a fost dată legea s-a pus clar un anumit hotar şi păcatul a devenit călcare de lege. Iar „unde nu este lege nu este nici călcare de lege” (v.15). Adică, atât timp cât răul nu fusese clar interzis, Dumnezeu nu-l punea în seama omului, aşa cum face când interzicerea a fost dată. Aceasta a fost deci lucrarea legii. Dar cu mult înainte ca legea să fie dată, Avraam fusese socotit drept prin credinţă. Nu arată aceasta cum Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în îndurare? Îndreptăţirea fusese indicată clar cu patru sute de ani înaintea nevoii urgente de a fi dată legea.„De aceea este prin credinţă, ca să fie prin har” (16). Dacă ar fi fost prin fapte, ar fi fost ca ceva datorat, şi nu har, aşa cum ne spune versetul 4. Pe principiul credinţei şi al harului, binecuvântarea este făcută „sigură pentru toată sămânţa”; şi aceasta este sămânţa spirituală a lui Avraam sau, cu alte cuvinte, adevăraţii credincioşi. Pentru că Avraam este „tatăl nostru al tuturor” – de notat, al tuturor celor credincioşi adevăraţi.Faptul acesta fiind precizat, ultimele 9 versete ale capitolului 4 aplică principiul îndreptăţirii lui Avraam la cei credincioşi din ziua de azi.