Romani 3:3-9

　　　Credincioşia şi dreptatea lui Dumnezeu (3-8)La începutul acestui capitol se vorbeşte numai despre iudei şi despre lege. Apostolul ştia bine ce fel de întrebări se ridicau în gândurile iudeilor. Era conştient de asemenea de cuvintele defăimătoare care se răspândiseră cu privire la învăţătura lui. De aceea spune cele cuprinse în versetele 3-8. Arată perfect de clar că oricât de mare ar fi necredinţa omenească, ea nu poate înlătura sau schimba cele spuse de Dumnezeu. El este credincios cuvântului spus. Dacă în versetul 3 s-ar traduce „credinţa lui Dumnezeu”, aceasta ar fi tot ceea ce a revelat Dumnezeu pentru ca oamenii să le primească în credinţă.Din nou Dumnezeu este incomparabil mai presus de răul omului, încât El ştie cum să-l întoarcă în final într-un fel de cadru întunecat pe care să-Şi desfăşoare strălucirea dreptăţii şi adevărului Său. Ar fi El compromis în felul acesta sau n-ar fi drept să-l judece pe cel păcătos? Nicidecum; nici nu se lasă posibilitatea vreunei scuze pentru cei cărora le-ar place să facă din el un motiv pentru a predica mai departe răul, spunând: „Dacă răul meu poate în felul acesta sluji spre gloria lui Dumnezeu, atunci voi continua să fac şi mai rău”. Condamnarea unora ca aceştia va fi sigură şi dreaptă.

　　　Iudeii nu erau mai buni decât cei dintre naţiuni (v.9)Care este atunci situaţia noastră? Să fim siguri că o înţelegem. Versetul 9 pune această întrebare. Fapt este că, deşi iudeul a avut unele avantaje mari comparat cu cei dintre naţiuni, el n-a fost mai bun decât naţiunile. Apostolul a dovedit acest lucru mai înainte, îndeosebi în capitolul 2. Şi iudeii şi naţiunile sunt „sub păcat”. Totuşi în cazul iudeilor el n-a rămas mulţumit numai cu aceste afirmaţii. A început să citeze împotriva lor din propriile lor Scripturi.