Romani 3:21-26

　　　Arătarea dreptăţii lui Dumnezeu prin evanghelie (v.21-26)Unde se poate găsi atunci speranţă? Numai în evanghelie. Dezvăluirea evangheliei începe cu versetul 21 şi cele dintâi cuvinte sunt: „Dar acum…” În contrast cu istoria întunericului de neîndreptat a venit acum lumina unei alte situaţii. Binecuvântat fie Dumnezeu, de zeci de mii de ori, că există şi o altă istorie de arătat. Şi aici ea ne este spusă într-un fel divin şi în cuvinte care sunt divin alese. Acest cuvânt „acum” este accentuat. Îl vom întâlni din nou de mai multe ori în legătură cu detaliile felurite ale mesajului evangheliei. Anticipăm că îl vom întâlni şi îi vom observa sensul în capitolul 5.11; 6.22;7.6;8.1.Mai întâi, acest cuvânt în legătură cu evanghelia arată „dreptatea lui Dumnezeu”, şi nu aşa cum am aşteptat, dragostea lui Dumnezeu. Fapt este că păcatul omului este o provocare directă a dreptăţii lui Dumnezeu, şi de aceea dreptatea trebuie în primul rând stabilită. Întregul plan al evangheliei este întemeiat pe dreptatea divină. Ce veste ar putea fi mai bună decât aceasta? Ea garantează stabilitatea şi tăria pentru tot ceea ce urmează.Deci evanghelia este în primul rând arătarea dreptăţii lui Dumnezeu, fără lege, deşi atât legea cât şi profeţii au mărturisit despre ea. Dreptatea aceasta a fost arătată nu într-o legislaţie dreaptă, nici în distrugerea păcătoşilor ca răsplătire perfect dreaptă, ci în Hristos şi în răscumpărarea care este în El. În moartea lui Hristos a fost o rezolvare completă şi finală, pe baza dreptăţii, a oricărei probleme ridicată de păcatul omului. Faptul acesta este precizat în versetul 25. Ispăşirea a fost făcută. Prin ea, o satisfacţie deplină a fost dată dreptăţii lui Dumnezeu; şi aceasta nu numai cu privire la păcatele celor care cred în evanghelie în acest veac, ci şi în veacurile de dinainte. „Păcatele făcute mai înainte” (v.25) sunt păcatele celor care au trăit mai înainte de a veni Hristos – „mai înainte” din punctul de vedere al crucii lui Hristos, şi nu din punctul de vedere al întoarcerii noastre la Dumnezeu.

　　　Dreptate „către toţi”, care este numai „peste toţi cei care cred” (v.22-26)Dreptatea lui Dumnezeu, care a fost arătată şi realizată în moartea lui Hristos, se îndreaptă „către toţi”, însă este numai „peste toţi cei care cred”. Semnificaţia ei este pentru sau către toţi. Dumnezeu o arată către toţi. Pe de altă parte numai cei care cred îi primesc folosul. Apoi dreptatea lui Dumnezeu este peste ei în realizarea ei, şi ei sunt situaţi într-o poziţie dreaptă cu Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi este Cel care îndreptăţeşte pe cel care crede în Isus, oricât de mare i-ar fi fost vina, şi El este drept ca să-i îndreptăţească. Acest fapt este precizat în versetul 26.