Romani 3:10-11

　　　Niciun om drept, niciunul care înţelege, niciunul nu caută pe Dumnezeu. (v.10,11)

　　　Versetul 10 începe cu aceste cuvinte: „după cum este scris”. Şi până la versetul 18 urmează o serie de citate din Psalmi şi unul din Isaia, în total şase. Ele descriu din plin starea reală în care s-a afundat omenirea.Cel dintâi citat (v.10-12) este un pasaj care se găseşte de două ori în Psalmi (14 şi 53). Repetarea lui pare să arate că aceste cuvinte sunt foarte importante şi nu trebuie nicidecum să trecem pe lângă ele. Citatul are şase afirmaţii generale, cuprinzătoare şi zdrobitoare. Patru sunt afirmaţii negative şi două pozitive. De patru ori întâlnim „niciunul” şi de două ori „toţi”, deşi a doua se subînţelege, nu este exprimat. Să facem faţă acum acestei acuzaţii zdrobitoare.Cea dintâi este aceasta: „Nu este niciunul drept – niciunul măcar”. Aceasta se referă la toţi. Afirmaţia este ca o plasă atât de bine întocmită încât ia totul în ea, atât de tare ţesută încât nici cel mai mic peşte nu poate găsi o crăpătură prin care să scape. Niciunul dintre noi nu este drept în relaţiile noastre cu Dumnezeu.Unul căruia îi place să contrazică ar răspunde: „Mi se pare că este ceva exagerat. Dar chiar adevărat de-ar fi, omul este o creatură inteligentă. Numai să i se spună ce trebuie, şi el va face ce este drept”. Dar cea de a doua afirmaţie arată că niciunul nu înţelege starea lui de păcat, de nedreptate. Toţi sunt incapabili să priceapă starea lor mizerabilă sau chiar numai o parte din ea. Aceasta le agravează foarte mult poziţia în care se află.„Bine”, spune cel care tot contrazice, „dacă priceperea omului este dezordonată, el are instincte şi sentimente. Toate acestea sunt drepte, şi dacă sunt urmate, îl vor conduce la Dumnezeu”. Dar cea de a treia afirmaţie ne confruntă – nu este niciunul care să caute pe Dumnezeu. Ştim toţi acest lucru. Omul caută ceea ce îi place lui, promovarea lui, propria lui glorie. De aceea el caută bani, plăcere, păcat. Ceea ce caută când puterea lui Dumnezeu i-a atins inima este un alt lucru. Ideea prezentată aici este ceea ce caută omul potrivit firii lui căzute şi fără harul lui Dumnezeu.Starea omului este greşită. Gândirea îi este greşită. Inima îi este greşită. Această de a treia afirmaţie este o dovadă hotărâtoare şi ea îi pecetluieşte condamnarea. Ea arătă că nu există vreun punct de îndreptare în sine însuşi.