Romani 3:1-2

　　　Privilegiul de a avea dăruite cuvintele lui Dumnezeu (v.1-2)

　　　Apostolul ştia bine că toate cele spuse mai înainte aveau să fie foarte neplăcute pentru iudei şi că ei l-ar învinui plini de indignare că micşora şi nesocotea tot ceea ce Dumnezeu făcuse când a chemat din Egipt pe poporul Său. De aceea pune unele întrebări în cel dintâi verset din capitolul 3. Răspunsul său este că era de mare folos să fii iudeu şi în primul rând pentru că ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu.La acest punct să facem o aplicare la zilele noastre. Poziţia privilegiată pe care o aveau iudeii în zilele acelea este ţinută de creştinătate. Este fără îndoială un avantaj să te naşti şi să creşti într-o ţară numită „creştină”, însă în acelaşi timp sunt şi responsabilităţi enorme. De asemenea este un fapt foarte trist că păcatele evidente ale creştinătăţii îi face pe păgâni să blesteme. Creştinul de nume, neîntors la Dumnezeu, va fi judecat după standardul înalt pe care l-a mărturisit, şi de aceea merită o judecată mai aspră.Astăzi cuvintele lui Dumnezeu se află nu numai în Vechiul, dar şi în Noul Testament – nu numai cuvântul legii Sale, ci şi cuvântul harului Său. Dar să subliniem îndeosebi cuvintele „le-au fost încredinţate”. În vechime cuvintele lui Dumnezeu au fost încredinţate iudeilor; astăzi ele sunt date Bisericii. Aceasta este adevărata poziţie. Nu Biserica este cea care produce cuvintele şi nu ea este, aşa cum afirmă mulţi în mod greşit, singurul învăţător autorizat al lor; ea este, simplu, paznicul lor. Ele i-au fost încredinţate ca prin ele Duhul să fie învăţătorul ei.