Romani 16:17-27

Motivele de bucurie pe care Pavel le găsea în credincioşii din Roma (v. 19) nu l-au făcut să uite pericolele la care erau expuşi aceştia. Înainte de a-şi încheia epistola, el îi pune în gardă cu privire la învăţătorii falşi, recunoscuţi prin aceea că ei caută să placă lor înşişi, slujind propriilor ambiţii şi pofte (pântecele: v. 18; Filipeni 3.19). Soluţia nu este să discuţi cu „unii ca aceştia“, nici să studiezi erorile lor, ci să te depărtezi de ei, fiind simpli când este vorba de rău (v. 17-19; Proverbe 19.27). Fără îndoială că aceste manifestări ale răului nu ne lasă indiferenţi. De asemenea, pentru a ne încuraja, Duhul ne afirmă că în curând Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (v. 20).Printre primii creştini se aflau şi multe rude ale lui Pavel (v. 11,21), roade, cu siguranţă, ale rugăciunilor lui (cap. 9.3; 10.1). Fie ca aceasta să stimuleze mijlocirea noastră pentru ai noştri care încă nu s-au întors la Dumnezeu!Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la credinţa noastră este ascultarea (v. 19 şi 26b), iar cele pe care credinţa noastră le poate aştepta de la El, prin „Domnul nostru Isus Hristos“, sunt: puterea (v. 25), înţelepciunea (v. 27) şi harul (v. 20,24). Împreună cu apostolul, să-I dăm glorie, exprimând recunoştinţa noastră şi pe deasupra trăind pentru plăcerea Lui.