Romani 16:1-15

Recomandarea diaconiţei Fivi (v.1,2)În capitolul 16 avem saluturile cu care se încheie epistola. Se pare că Fivi a dus această epistolă, şi Pavel are un cuvânt pentru recomandarea ei, pentru ca sfinţii din Roma s-o primească într-un mod vrednic. Ea fusese de ajutor multora şi chiar şi lui Pavel în timpul slujirii ei la Chencrea. Cuvântul „slujitoare” este de fapt „diaconiţă”.

Salutări multor credincioşi şi îndeosebi Priscilei şi lui Acuila, care dovediseră o dragoste divină (v.3-15)De la versetul 3 la 15 avem o listă lungă cu nume ale unora din Roma cărora li s-au trimis salutări. La începutul listei sunt două nume cu care suntem familiarizaţi, Priscila şi Acuila. Este evident că ei sunt puşi la începutul listei în mod intenţionat, pentru că nici unuia altuia nu i s-au spus cuvinte de laudă atât de alese. Ei îşi riscaseră viaţa pentru Pavel, deşi prin îndurarea lui Dumnezeu le-au fost cruţate şi vieţile lor. Aceasta este limita iubirii omeneşti, potrivit cuvintelor Domnului din Ioan 15.13. Este de asemenea ceea ce orice creştin ar trebui să facă dacă ar fi ocazia, potrivit cu1 Ioan 3.16; pentru că noi suntem aici nu numai ca să dovedim bunătate omenească, deoarece suntem părtaşi ai firii dumnezeieşti şi de aceea să arătăm dragoste divină.Apostolul arată o minunată diferenţă în salutările lui. Aceasta este o rudă; celălalt, un ajutor; un altul, un ales al Domnului. Şi din nou, aceştia sunt preaiubiţi, celălalt preaiubit, iar aceştia cu renume printre apostoli. Unii s-au ostenit şi alţii s-au ostenit mult. În întinderea afecţiunilor lui spirituale, el avea o legătură cu fiecare. Dar în mod evident Priscila şi Acuila străluceau mai mult printre toţi cei cărora îşi arătaseră dragostea care era divină, şi aceasta le dădea cel dintâi loc mai presus de mulţi alţii dăruiţi mai mult decât ei.Această dragoste de calitate divină, care se dăruieşte pe sine chiar până la moarte, stă singură în valoarea ei. Aceasta s-a dat ca un exemplu în zilele lui David – ca în 2 Samuel 23.13-17. Ea s-a arătat în mod clar în cuvintele solemne ale Domnului redate în Apocalipsa 2.4. Nu avem nicio îndoială că ea va fi cel mai deplin manifestată în ziua când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. De aceea s-o avem în inimi de pe acum.„Dragostea nu piere”, ea este aur curat;Domnul Isus a venit ca să ne-o dezvăluie.Fă-ne să iubim mai mult, Stăpâne, Te rugăm,Ajută-ne să ne amintim: dragostea este calea Ta”.