Versetul zilei

„Să-ți respecți tatăl și mama“ este prima poruncă însoțită de o promisiune „ca să-ți fie bine și să ai viață lungă pe pământ!“.

Efeseni 6:2-3 (NTR)

Romani 15:30-33 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 10 Ianuarie 2017

Romani 15:30-33

Lupta în rugăciune pentru slujba pe care Dumnezeu o avea în Ierusalim (v.30-33)

Era o tendinţă puternică în acele zile printre unii dintre iudei şi naţiuni să se separeu, şi această tendinţă creştea prin intriga învăţătorilor iudaizanţi din Ierusalim. De aceea apostolul Pavel considera această colectă ca un lucru foarte important şi insista ca purtătorul acestor daruri să fie chiar el. Era foarte conştient de pericolul spre care alerga, şi versetele 30 şi 31 din acest capitol arată că avea ceva presimţiri ale tulburării care urma să aibă loc. Dacă era în adevăr drept să se ducă el la Ierusalim a fost o întrebare mult discutată. Nu încercăm să-i dăm un răspuns aici, ci vom nota că rugăciunea, la care cerea sfinţilor din Roma să i se alăture, a avut un răspuns, deşi nu chiar în felul în care spera el. A fost scăpat, dar nu ca un om liber. A fost scăpat de persecutorii săi prin punerea în închisoare la dispoziţia reprezentanţilor Cezarului.De asemenea, în felul acesta în final a venit printre creştinii din Roma cu bucurie şi a fost înviorat printre ei, aşa cum ni se mărturiseşte în Fapte 28.15. Aceasta este o altă dovadă a felului în care Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre, dar în felul care este potrivit voii Sale, şi nu potrivit gândurilor şi dorinţelor noastre. De asemenea putem fi siguri că Pavel a venit printre ei cu o plinătate de binecuvântare. Filipeni 1.12,13 este o dovadă în această privinţă, la fel şi Filimon 10. Pacea este ceea ce dorea apostolul, pacea în care pot progresa şi sfinţii lui Dumnezeu, şi lucrarea lui Dumnezeu; de aceea capitolul se încheie cu dorinţa ca Dumnezeul păcii să fie cu ei.Dumnezeu caracterizat în trei feluri: Dumnezeul răbdării şi al mângâierii, Dumnezeul speranţei şi Dumnezeul păcii.Este bine să notăm cele trei feluri în care Dumnezeu este caracterizat în acest capitol: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii” în versetul 5; „Dumnezeul speranţei” în versetul 13; „Dumnezeul păcii” în versetul 33. Dacă ni le-am notat, vom face bine dacă vom medita la ele. Ceea ce este Dumnezeu într-un anumit timp este întotdeauna, şi ceea ce este El pentru vreunul din ai Săi este pentru toţi şi pentru fiecare. De aceea El este toate acestea pentru tine şi pentru mine.