Romani 14:19-15:13

Aceste versete continuă subiectul relaţiilor noastre în raport cu alţi credincioşi. În afară de punerea în gardă de a nu-i scandaliza, găsim şi recomandări pozitive:1. „Să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul“ (v. 19). Ori criticile tind tocmai spre un rezultat invers.2. A purta, în mod esenţial prin rugăciune, neputinţele celor slabi (ceea ce nu înseamnă nicidecum a fi indulgent cu păcatele), amintindu-ne că şi noi avem cea mai mare nevoie de sprijinul fraţilor şi al surorilor pentru propriile noastre neputinţe.3. Să nu căutăm ceea ce ne-ar plăcea nouă, ci ceea ce ar face bine aproapelui nostru. În felul acesta vom merge pe urmele Modelului desăvârşit (v. 2,3).4. Să căutăm să avem aceeaşi gândire, astfel ca părtăşia în închinare să nu fie tulburată (v. 5,6) şi să-i primim pe alţii cu acelaşi har cu care am fost primiţi şi noi (v. 7).Subliniem calificativele date în acest capitol 15 pentru „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 6). El este „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii“ (v. 5), care răspândeşte mângâieri asupra noastră prin Cuvântul Său (v. 4); El este „Dumnezeul speranţei“ (v. 13), care doreşte ca noi să fim umpluţi de speranţă din abundenţă; versetul 33 Îl desemnează ca fiind „Dumnezeul păcii“ (v. 33) care doreşte să fie cu noi toţi.