Romani 13:1-6

Supunere faţă de autorităţi, ele fiind rânduite de Dumnezeu (v.1-6)

Primele îndemnuri ale capitolului 12 avem a face cu felul nostru de purtare în cercul creştin. Apoi de la versetul 14 până la sfârşit suntem învăţaţi cum să ne purtăm faţă de oamenii acestei lumi; se înţelege destul de clar că aici vom găsi multă împotrivire. Când începem să citim capitolul 13 vedem că suntem învăţaţi cum să acţionăm faţă de guvernele şi autorităţile acestei lumi. Era un lucru important pentru cei dintâi creştini care deseori sufereau persecuţie de la autorităţi; la fel şi pentru noi, care avem parte de un veac în care autoritatea este tratată cu puţin respect.Atitudinea creştinului trebuie să fie, într-un cuvânt – supunerea. Avem să ne ferim de a ne împotrivi autorităţii, şi raţiunea dată pentru aceasta trebuie bine notată: autorităţile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu, şi a te arăta împotrivă înseamnă a te opune lui Dumnezeu, pe care ele ar trebui să-L reprezinte, şi ai merita judecata. În aceste versete (1-7) autorităţile sunt văzute în propriul lor caracter potrivit intenţiei divine, şi nu aşa cum sunt ele deseori în practică.Îndată deci am fi gata să strigăm împotriva tristei denaturări a justiţiei, aşa cum se vede deseori. Dar trebuie să ne amintim că, atunci când au fost scrise aceste cuvinte, Nero tocmai se ridicase pe tronul imperial în Roma, şi omul care a scris aceste cuvinte avea în curând să sufere lucruri dureroase din mâna autorităţilor religioase din Ierusalim. Citind Fapte 23.5 şi 26.25, observăm în aceste cazuri cât de real practica Pavel ceea ce ne învaţă aici. Numai un singur lucru ne scuteşte de supunerea cerută aici: atunci când supunerea faţă de autorităţi ne-ar atrage în neascultare de Dumnezeu. Atunci trebuie să fim ascultători faţă de cea mai mare Autoritate, aşa cum spune Petru: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5.29)