Romani 12:9-21

În versetele 1-8 era vorba de slujirea noastră înaintea lui Dumnezeu; versetele 9-16 enumeră mai degrabă îndatoririle faţă de fraţii noştri, în timp ce versetele 17-21 tratează problema responsabilităţii pe care o avem faţă de toţi oamenii.Fiecare dintre aceste îndemnuri trebuie să fie subiect de meditaţie, pentru a-i găsi aplicaţia în viaţa de zi cu zi – căci autoritatea Cuvântului se extinde atât asupra vieţii de familie, cât şi asupra serviciului, atât în timpul săptămânii, cât şi în timpul duminicii, atât în zilele de bucurie, cât şi în zilele de tristeţe (v. 15)…! Nu există împrejurare în care să nu putem şi să nu trebuiască să ne purtăm ca şi creştini.Versetul 11 ne încurajează la activitate. Cu toate acestea, diferitele slujbe prezentate înaintea noastră: binefacere, ospitalitate (v. 13)… trebuie rezumate toate cu expresia „slujiţi Domnului“ (şi nu propriei reputaţii).A rămâne la lucrurile smerite şi cu cei smeriţi (v. 16), a suferi cu răbdare nedreptăţi sau insulte (v. 17-20) sunt atitudini contrare naturii noastre. Numai aşa se poate însă manifesta viaţa lui Hristos în noi (1 Petru 2.22,23): cum s-a manifestat în El. A face bine este singura replică faţă de rău care ne este permisă şi, de asemeni, este singura modalitate de a-l învinge.