Romani 12:3-5

Să ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu, în măsura credinţei noastre (v.3)Cel dintâi lucru în care conformitatea noastră cu gândurile lui Dumnezeu se va arăta – şi prin urmare neconformarea cu gândurile lumii – este în legătură cu părerile bune despre noi înşine. În mod natural fiecare dintre noi se gândeşte mereu la sine însuşi, pentru că n-am învăţat să avem adevărata noastră măsură înaintea lui Dumnezeu. Cu cât mai mult gândurile noastre sunt reînnoite, cu atât mai mult ne vedem pe noi înşine aşa cum ne vede El, şi înţelegem că măsura credinţei noastre este ţinută în seamă de El. Credinţa Îl aduce pe Dumnezeu în inimile noastre, şi de aceea măsura credinţei determină dimensiunea noastră spirituală. Dumnezeu să ne ajute să învăţăm cum să gândim cu mare cumpătare la noi înşine, înţelegând că nici poziţia noastră intelectuală sau socială, nici resursele băneşti, nici darurile naturale nu sunt hotărâtoare, ci credinţa.

Mai multe mădulare, un singur trup în Hristos (v.4,5)Fapt este, desigur, că cel mai dăruit şi mai cu greutate dintre noi nu este decât o parte foarte mică dintr-un mare întreg. Acest lucru este subliniat în versetele 4 şi 5, unde pentru prima dată, în ce priveşte această epistolă, se face cunoscut că deşi suntem mântuiţi individual, nu suntem chemaţi să rămânem persoane izolate, ci suntem aduşi într-o unitate – în adunarea lui Dumnezeu. Suntem un singur trup în Hristos, fiecare în parte fiind un mădular al acestui trup unic. Rezultatul practic al acestui fapt este că fiecare dintre noi îşi are funcţia lui deosebită, întocmai cum au mădularele trupului nostru natural, şi niciunul dintre noi nu-şi poate lua asupra lui toate funcţiile.