Romani 12:1-2

Trupul adus jertfă vie ca răspuns faţă de îndurările lui Dumnezeu (v.1)Sfârşitul capitolului 11 se aseamănă cu cel din capitolul 8. În amândouă avem planul şi scopul lui Dumnezeu şi îndurarea Lui care ne-a ales. Nu este de mirare deci că Romani 12 începe cu un apel bazat pe îndurările lui Dumnezeu. În felul acesta începe secţiunea practică a epistolei. Este numai un singur lucru de făcut ca răspuns faţă de îndurarea cu care evanghelia a ajuns la noi prin evanghelie – să prezentăm trupurile noastre lui Dumnezeu ca o jertfă vie, dăruită Lui. Aceasta este o închinare sau o slujire înţeleaptă din partea noastră şi primită înaintea Lui.În versetul 13 al capitolului 6 apostolul arătase calea eliberării de robia păcatului: să ne dăm pe noi înşine lui Dumnezeu şi să facem mădularele noastre unelte ale dreptăţii, pentru Dumnezeu. Trebuia să facem lucrul acesta odată pentru totdeauna, ca un lucru încheiat. Îndemnul de aici este foarte asemănător. Am avut fiecare dintre noi un moment în vieţile noastre când, conştienţi de îndurările bogate ale lui Dumnezeu, poate copleşiţi de ele, ne-am prezentat odată pentru totdeauna trupurile noastre ca vii şi dăruite Lui? Mai înainte fiecare din noi îşi avea trupul ca un instrument în care se exprima propria sa voinţă. Altădată fiecare dintre noi spunea în adevăr: „Eu sunt stăpânul trupului meu şi el îmi va face ce-mi place mie”. Ne-am predat noi acum Altuia, ca trupul să fie în slujba Lui şi să fie folosit pentru slujba şi gloria Lui? Noi nu puteam face cu adevărat o slujire înţeleaptă pentru El până ce nu realizăm această predare Lui. Nu putem fi înţelepţi în evanghelie fără să înţelegem că atitudinea aceasta este singurul nostru răspuns potrivit.

Nu vă conformaţi, ci fiţi transformaţi prin înnoirea minţii (v.2)Aceasta va aduce cu sine ceea ce ni se spune în versetul 2. Neconformarea cu veacul acesta ne va caracteriza, deoarece ne vom conforma în mod necesar voii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu Îşi are felul Său de a realiza acest lucru. Uneori vedem creştini care se conformă, foarte trist, veacului acestuia, şi trupurile lor continuă să dea mărturie pentru acest fapt. De asemenea vedem creştini care se reformează, încercând din greu să-L imite pe Hristos şi să se poarte aşa cum S-a purtat El. Ceea ce ne este adus înainte aici este un creştin transformat, această transformare făcându-se din gândirea lăuntrică spre trupul din afară.Versetul acesta nu spune despre ceea ce a făcut Dumnezeu sau ce face El pentru noi. Ne spune ceea ce avem noi de făcut. Responsabilitatea este pusă asupra noastră. Noi avem să nu ne formăm veacului acestuia; avem să ne transformăm. Amândouă acesta lucruri, cel negativ şi cel pozitiv, trebuie să aibă loc zi de zi. Înnoirea minţii noastre şi transformarea realizată în felul acesta nu sunt lucruri într-un moment odată pentru totdeauna, ci ceva care se menţine şi creşte în tot timpul vieţii.

Înnoirea minţii transformă întregul fel de viaţă (v.2)Deoarece îndemnul divin faţă de noi este să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre, ne vom întreba cum ne putem reînnoi mintea. Răspunsul este: să facem ca gândurile noastre să fie formate potrivit gândurilor lui Dumnezeu şi părăsindu-le pe ale noastre. Şi cum se va face acest lucru? Umplându-le cu Cuvântul lui Dumnezeu, care ne aduce gândurile lui Dumnezeu. În măsura în care citim şi cercetăm Cuvântul în dependenţă în rugăciune de iluminarea Duhului lui Dumnezeu, însăşi capacitatea noastră de gândire, ca şi felul nostru de gândire, se înnoiesc.Deoarece îndemnul divin faţă de noi este să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre, ne vom întreba cum ne putem reînnoi mintea. Răspunsul este: să facem ca gândurile noastre să fie formate potrivit gândurilor lui Dumnezeu şi părăsindu-le pe ale noastre. Şi cum se va face acest lucru? Umplându-le cu Cuvântul lui Dumnezeu, care ne aduce gândurile lui Dumnezeu. În măsura în care citim şi cercetăm Cuvântul în dependenţă în rugăciune de iluminarea Duhului lui Dumnezeu, însăşi capacitatea noastră de gândire, ca şi felul nostru de gândire, se înnoiesc.Aici deci se deschide înaintea noastră adevărata cale pentru sfinţire. Nu avem să căutăm să împlinim un cod complicat de viaţă morală sau să copiem viaţa lui Hristos. Suntem puşi în legătură cu ceea ce schimbă întregul nostru fel de gândire şi care transformă întregul nostru fel de a trăi, ca o consecinţă. Aceasta ne va face să deosebim voia pe care o are Dumnezeu pentru noi şi să vedem că ea este bună, plăcută şi desăvârşită. Ceea ce este bun înaintea lui Dumnezeu va fi bun pentru noi, pentru că mintea ne va fi făcută să fie asemenea cu a Lui.