Romani 11:16-36

Pentru a ilustra situaţia lui Israel şi, respectiv, a naţiunilor, apostolul se slujeşte de imaginea unui măslin bun, care-l simbolizează pe poporul iudeu. O parte din ramurile măslinului au fost rupte, din pricina „necredinţei“ (v. 20), iar în locul lor au fost altoite ramuri din măslinul sălbatic al naţiunilor. Cu toţii ştim însă că un grădinar face întotdeauna invers: altoieşte în copacul sălbatic lăstarul speciei pe care doreşte să o obţină. Această altoire, „împotriva firii“ (v. 24), a naţiunilor pe trunchiul lui Israel subliniază deci harul nespus prin care noi, care nu suntem iudei, avem parte de promisiunile făcute lui Avraam. Iar dacă ne-am făli cu aceasta, am avea de suferit urmări grave (v. 20).Va veni timpul, după răpirea credincioşilor, când creştinătatea necredincioasă va fi, la rândul ei, judecată; după care întreaga rămăşiţă a lui Israel va fi mântuită de către marele Salvator (v. 26). Astfel, în timp ce naţiunile nu aveau niciun drept în ce priveşte originea, Israel şi le pierduse pe ale sale: toţi deci erau în aceeaşi stare iremediabilă, fără altă resursă decât îndurarea de sus. Apostolul se opreşte cu adoraţie asupra acestor planuri de nepătruns, asupra acestui „adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu“ (v. 33).