Romani 11:1-7

Israel, ca naţiune, n-a fost lepădat (v.1,2)Deşi Israel, ca naţiune, a fost pus deoparte pentru un timp, n-au fost lepădaţi pentru totdeauna. Unii dintre naţiuni, în îngâmfarea inimii lor, aşa gândeau în timpul când scria Pavel, şi nu puţini gândesc şi astăzi. Dar Dumnezeu nu permite acest lucru, pentru că ei sunt poporul Lui cunoscut mai dinainte pentru a împlini un anumit scop. Apostolul citează îndată propriul său caz ca dovadă. Lui i se arătase îndurare şi el era israelit, un exemplu al rămăşiţei pe care Dumnezeu o chema atunci, şi ca o garanţie a restabilirii de la urmă a poporului său. Dumnezeu şi astăzi cheamă o rămăşiţă ca aceea care a fost păstrată în zilele lui Ilie.„Şi eu sunt israelit”, spune Pavel. În trecere să punem aceste cuvinte alături de o declaraţie făcută de Pavel unor ascultători neprietenoşi şi critici din naţiunea lui: „Eu sunt iudeu” (Fapte 22.3). Aceste două afirmaţii sunt demne de notat, având în vedere ideea greşită a aşa-zisului Israel – britanic care consideră că „iudeu” se referă şa cele două seminţii care ar fi fost cu totul lepădate – în timp de „Israel” ar însemna cele zece cărora le-ar aparţine binecuvântările şi ar fi identificate cu popoarele care vorbesc limba engleză. Pavel înlătură o astfel de presupunere.

Rămăşiţa lui Israel, datorită unei alegeri a harului (v.2-7)Să continuăm argumentul prezentat. Când Israel era practic apostat în zilele lui Ahab, Dumnezeu a păstrat pentru Sine nu mai puţin de şapte mii care Îi erau credincioşi în inimile lor, deşi numai Ilie era o figură remarcabilă în mărturie. Aceasta era rodul harului Său, şi acelaşi har încă lucrează. Rezultatul este „o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului” (v.5). Ca naţiune Israel dispreţuise harul şi căuta dreptatea prin ţinerea legii, doar ca să nu ajungă la ea şi să fie împietriţi (v.7). Având parte de har, rămăşiţa a fost mântuită.