Romani 10:5-9

Contrast între dreptatea din lege şi dreptatea din credinţă (v.5-9)

Apoi avem un contrast izbitor arătat între dreptatea legii şi dreptatea credinţei. Cea dintâi cere fapte permanente în legătură cu porunci şi interdicţii. Prin aceste fapte, dacă sunt împlinite, oamenii vor trăi. Dar dacă nu cu fapte şi nu reuşesc să le producă, oamenii vor muri.În contrast cu acestea, dreptatea din credinţă nu cere nicio faptă. Ea nu cere să ne suim la cer să-L coborâm pe Hristos pentru că El a coborât la noi. Nu cere nici să coborâm, ca şi cum am gândi să-L ridicăm dintre morţi, deoarece El a înviat. Când scria aceste cuvinte, apostolul în mod evident avea în gând cuvintele lui Moise redate în Deuteronom 30.11-14. Citiţi acest text şi veţi observa că versetul 8 din Romani 9 este inspirat din Deut. 30.14. Cuvântul evangheliei ne este trimis de către Dumnezeu. Primit de noi prin credinţă, el devine cuvântul credinţei pentru noi, şi intră în inimile noastre şi iese de pe buzele noastre.Altădată Dumnezeu aducea porunca Sa foarte aproape de Israel ca ei s-o împlinească. El Şi-a adus cuvântul şi mai aproape de noi în Hristos. Acum el nu este un cuvânt despre ceea ce ar trebui să facem, ci despre ceea ce a făcut Hristos şi despre ceea ce Dumnezeu a făcut înviind pe Hristos dintre morţi. Din partea noastră cuvântul cere numai să credem din inimă că Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, şi astfel Îl mărturisim cu gura noastră ca Domn. Când inima şi gura merg împreună în felul acesta, este desigur arătată realitatea lor. Supunerea reală faţă de Isus ca Domn este o dovadă a mântuirii.