Romani 10:10-11

Deosebirea dintre dreptate şi mântuire (v.10)Este de notat deosebirea dată în versetul 10 între dreptate şi mântuire. Credinţa din inimă în Hristos pune pe om într-o relaţie dreaptă cu Dumnezeu – de subliniat credinţa inimii, deosebită de credinţa cu capul sau numai o înţelegere intelectuală. Convingerea reală a păcatului produce un simţ al nevoii inimii, şi în felul acesta inima deschisă se încrede în Hristos. Dumnezeu vede această inimă simţitoare şi El îl recunoaşte pe om ca fiind în relaţii drepte cu El. Iar omul face un pas mai departe şi Îl mărturiseşte altora, sau cel puţin pe faţă, da Domn al lui. Aceasta de îndată îl pune în afara sistemului lumii în care Domnul este respins. Legăturile sale cu lumea fiind astfel tăiate, el păşeşte în binecuvântarea mântuirii.Mântuirea este un cuvânt cu un sens foarte larg, aşa cum am văzut mai înainte. Dacă o limităm în gândurile noastre la salvarea de iadul pe care îl merită păcatele noastre, omitem o bună parte din semnificaţia ei. În clipa în care credem, suntem în relaţii drepte înaintea lui Dumnezeu; dar până ce Îl mărturisim pe Hristos ca Domn al nostru, personal, nu suntem eliberaţi de sclavia lumii, nici nu putem aştepta să experimentăm autoritatea şi puterea Lui pentru binele nostru. Cât de mult cunoaştem – fiecare dintre noi – din viaţa de eliberare fericită în supunere faţă de Domnul şi în preocupare cu interesele Lui?

Niciodată daţi de ruşine (v.11)Nu se presupune nicidecum, desigur, că am crede în Isus şi nu L-am mărturisi ca Domn cu buzele noastre. Aceasta ar fi imposibil, dacă credinţa noastră este credinţa inimii, deoarece din belşugul inimii vorbeşte gura. Versetul 11 face foarte clar lucrul acesta. Cel credincios nu este dat de ruşine. Este ca un citat oarecum asemănător cu Isaia 28.16. Acelaşi verset este citat şi în Romani 8.33, de asemenea în 1 Petru 2.6. Expresia „nu se va grăbi” din Isaia devine „nu se va ruşina”; aceasta este o bună ilustrare că uneori Noul Testament măreşte sensul prezicerilor Vechiului Testament. Cel care credea cuvântul lui Isaia nu avea să fugă de frică în faţa judecăţii ameninţătoare. Şi nici noi. Dar noi Îl avem pe Hristos recunoscut ca Domn, care ne dă încredere şi în care ne glorificăm. Cine este acela care, cunoscându-L pe El cu adevărat, se va ruşina să-L mărturisească?