Romani 10:1-4

Dorinţa inimii lui Pavel ca Israel să fie mântuit (v.1-3)Contrastul dintre dreptatea legii şi cea a credinţei îl face pe apostol să-şi exprime încă odată dragostea şi dorinţa lui arzătoare faţă de poporul său. Rugăciunea sa pentru ei era pentru mântuirea lor. Aceasta dovedea foarte clar că ei nu erau mântuiţi. Erau religioşi, aveau zel, aveau legea, dar nu erau mântuiţi. Socotind în mod greşit că aveau să-şi dobândească propria lor dreptate prin ţinerea legii, au încercat să realizeze acest lucru şi au greşit în totul. Şi chiar zelul care îi făcea să umble după ce i-a orbit în faţa faptului că Hristos era sfârşitul legii şi că dreptatea se putea dobândi numai în El.

Hristos, sfârşitul legii (v.4)Cu cât mai bine este să ai dreptatea lui Dumnezeu decât a noastră proprie, pentru că a noastră în cel mai bun caz ar fi numai omenească. Oricine crede Îl are pe Hristos ca dreptate, aşa cum ne spune versetul 4. Şi Hristos este „sfârşitul legii”. Gândim că acest cuvânt folosit aici, „sfârşitul”, la fel cum este şi în 2 Corinteni 3.13, semnifică obiectul avut în vedere. Legea a fost dată în adevăr în vederea lui Hristos. Ea a pregătit calea pentru El. Dacă Israel are fi fost în stare să privească la scopul pe care îl avea legea, L-ar fi văzut pe Hristos. Este cu totul adevărat, desigur, că odată ce a venit Hristos, s-a terminat cu orice gând de a fi îndreptăţit prin lege. Totuşi nu acesta este primul înţeles al versetului 4.