Puterea

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt". (Matei 28.18)

„Iată că v-am dat putere ...peste toată puterea vrăjmaşului". (Luca 10.19)

Cînd se fac mari pregătiri pentru a duce la bun sfârşit lucrarea Domnului, este dovadă că nu se recunoaşte binecuvântarea acestei lucrări „care nu se bizuie pe nimeni şi nu depinde de copiii oamenilor" (Mica 5.7). Nu aştept nimic de la om, dacă am încredere în Dumnezeu şi lucrez în puterea acestei credinţe. Fiecare să lucreze după cum este călăuzit de Domnul. Duhul lui Dumnezeu nu trebuie să fie încătuşat de om. întreaga putere îşi are izvorul în energia şi autoritatea directă a Duhului Sfînt în individ.

Avem nevoie de o tărie fără compromis, însă liniştită: nimic nu păstrează sufletul în linişte, ca sentimentul harului; este un semn de putere şi totodată de umilinţă. Conştiinţa nimicniciei noastre, cu un duh de pace, dă putere pentru a trece biruitori prin toate.

Nu cantitatea, ci calitatea lucrului meu îmi dă mereu de gîndit. Nu fac altceva decît să-mi continui lucrarea fără oprire, însă doresc puterea lăuntrică, o inimă în întregime predată lui Hristos, în aşa fel ca să lucrez potrivit plinătăţii de putere care este în El, neavînd în mine nimic care să mă împiedice să realizez o perfectă părtăşie de sentiment cu gîndurile şi planurile Sale; într-un cuvînt, Domnul Hristos. Este cu totul altceva de a intra în lucrare cu convingerea că venim din partea Sa, ca oameni ai Săi de încredere, ducînd mesajul Său, decît de a intra în lucrare fără El.

Domnul Hristos însuşi devine tăria voastră, cînd puterea Sa rămîne peste voi. Primiţi puterea Lui în slăbiciunile voastre, ca fiind puterea voastră necesară trecerii prin această lume.

În rugăciune, Dumnezeu este al nostru; puterea Sa este pusă în acţiune. Este foarte important pentru noi să terminăm cu noi înşine. întreaga noastră lucrare traduce starea noastră. O inimă plină de Domnul Hristos, solemnitatea de a avea a face cu suflete cu privire la veşnicie, sentiment pe care îl încercăm atunci cînd sîntem plini de El şi vorbim din partea Lui, toate acestea dau greutate şi ungere activităţii noastre.

Nu putem fi o epistolă întreagă a Domnului Hristos, dacă nu dovedim putere asupra oricărei piedici, chiar asupra morţii. Moartea ne aparţine. Creştinul care trăieşte în puterea vieţii Domnului Hristos are o autoritate deplină asupra morţii. Nu trebuie să fim preocupaţi cu răul, nici să ne lăsăm îngrijoraţi în vreun fel de vrăjmaş, ca şi cum Dom-nul nu ar avea mînă atotputernică. El a învins şi ne conduce la o binecuvîntare deplină, care va fi realizată cînd duşmanul va fi legat. Trebuie să mergem înainte, cu încrederea că puterea îi aparţine şi că este în mîinile Sale.

Acolo vrea Dumnezeu să fim, unde să găsim binecuvântarea Lui preţioasă. Fără El nu putem nimic. Cînd El lucrează în harul Său, cît de fericiţi sîntem să fim unealta puterii şi a binecuvîntării Sale! Chiar experienţele sufletelor noastre în greutăţile lucrării ne conduc la El şi tot ceea ce produce acest rezultat ne este spre binecuvîntare.

Există putere în Domnul Hristos; în El este totul deplin, pentru orice vă cheamă să fiţi sau să faceţi!