Psalmul 97

Acest psalm descrie instaurarea Împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11.4,5 şi Apocalipsa 19.6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 3-5), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8…). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96.3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu. Îngerii, numiţi în versetul 7 „dumnezei“, atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii. Îl vor vedea pe Întâiul-născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într-un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1.6).Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care-L iubesc, asupra celor „drepţi cu inima“. Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12.9 şi cu Filipeni 4.4…). El Însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10, 11).