Psalmul 92:5-8

Scriitorul acestui psalm a fost un om care s-a străduit să cugete la bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Cuvintele Sale acţionează asupra noastră ca o îmbărbătare, pentru a-i urma exemplul. Nu trebuie să recunoaştem oare că suntem delăsători în a privi la ceea ce a făcut Tatăl ceresc pentru noi şi face încă, şi că gândim atât de puţin la cel mai mare dar: Fiul Său?

Să privim, de exemplu, la versetul 8: „Dar Tu, Doamne, eşti înălţat pentru totdeauna!“ Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu este mare şi înălţat; dar există o deosebire între cunoştinţa teoretică şi experienţa interioară a ceea ce este El. Experienţa interioară poate fi obţinută pas cu pas. Avem dreptul să admirăm puterea Sa creatoare şi înţelepciunea Sa până în cele mai mici detalii în lucrările Sale, dar şi să ne oprim în faţa harului Său şi a iubirii Sale de oameni şi să cugetăm la acestea. Cu cât vom pune mai mult în practică aceste lucruri, cu atât mai mult vom putea exclama cu psalmistul: „Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne! Gândurile Tale sunt foarte adânci.“