Psalmul 91

El va porunci îngerilor Săi pentru Tine, ca să Te păzească în toate căile Tale: ei Te vor purta pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Psalmul 91.11,12

În Psalmul 91, Mesia este descris ca Omul desăvârşit, dependent, singurul care a locuit într-adevăr „în locul ascuns al Celui Preaînalt“, şi care a rămas „la umbra Celui Atotputernic“. Ideea psalmului este: Hristos salvat dinaintea vrăjmaşilor Lui şi păzit de Dumnezeu pe calea Lui pe pământ (versetele 2-10). „Niciun rău nu ţi se va întâmpla şi nicio rană nu se va apropia de cortul tău.“

În Evangheliile după Matei şi după Luca citim despre ispitirea Domnului Isus şi observăm cum Satan a citat din acest psalm. Aceasta dovedeşte că Satan considera acest psalm drept profeţie mesianică, dar, dacă privim atent, observăm că l-a citat greşit. L-a dus pe Domnul pe streaşina templului şi I-a spus: „Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu, aruncă-Te jos“ (Matei 4.6). Apoi a citat versetele 11 şi 12, dar a omis o parte din versetul 11, „să Te păzească în toate căile Tale“. Promisiunea protecţiei prin îngeri pentru Mesia era legată de ascultarea şi dependenţa Lui de Dumnezeu. Urma să fie păzit când umbla pe căile lui Dumnezeu. Domnul Isus a împlinit întotdeauna voia lui Dumnezeu; Satan a încercat să-L determine să părăsească drumul ascultării, dar nu a reuşit. În acest psalm sunt arătate patru imagini ale lui Satan: ca leu, ca năpârcă, ca leu tânăr şi ca şarpe (versetul 13). În imaginea leului, Satan este o putere nimicitoare (1 Petru 5.8), a năpârcii – el vine ca un înger de lumină (2 Corinteni 11.14), a leului tânăr – se arată energia lui de a se opune lucrurilor lui Dumnezeu (Iov 1.7), iar a şarpelui – este prigonitor şi ucigaş (Apocalipsa 12.4-13).

Psalmul 91 se încheie cu glorificarea lui Mesia: „Îl voi pune pe înălţime“. Aceasta, pentru că Mesia L-a iubit pe Dumnezeu şi, în umanitatea Lui sfântă, a arătat în mod desăvârşit dependenţă şi ascultare de Dumnezeu.