Psalmul 90:1-4

Şi cea de-a patra carte a Psalmilor are un caracter special, la fel ca primele trei cărţi. H. Rossier scria: „În această carte vedem ca într-un tablou venirea lui Hristos în această lume pentru a lua locul lui Israel înaintea lui Dumnezeu, precum şi rezultatul final al acestei realităţi.“

În acest psalm apare încă un aspect, şi anume plângerea lui Israel pentru îndurare şi restabilire. Prin rugăciunea sa, Moise a pus aceste cuvinte în gura poporului. Moise i-a adus aminte lui Dumnezeu, că El a fost locuinţa lor din generaţie în generaţie.

În versetul 2 a mers un pas mai departe: în faţa unui Dumnezeu care este din eternitate, omul este aşezat în locul care i se cuvine. Chiar dacă este mare în ochii săi şi îşi închipuie că este înţelept – în mândria sa poate chiar îndrăzneşte să se aşeze peste Dumnezeu –, totuşi el nu este nimic altceva decât ţărână, în care Dumnezeu îl va întoarce! Viaţa noastră, care câteodată ni se pare lungă, este ca o strajă în noapte în comparaţie cu veşnicia.