Psalmul 89:9-14

Versetul 9 ne aduce aminte de o întâmplare din viaţa Domnului Isus când a fost pe pământ (a se vedea Matei 8.23-27): „Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare“. Isus era om adevărat, dar şi Dumnezeu adevărat – Acelaşi care este înălţat în acest psalm. Rahab este Egiptul, ţara faraonilor puternici. Dar ce este naţiunea cea mai mare în ochii Celui atotputernic? „Ca o picătură din vadră şi ca praful fin de pe cântar“ (Isaia 40.15). Dumnezeu nu este numai puternic, ci în versetul 14 citim: „Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; bunătatea şi adevărul merg înaintea feţei Tale“. În aceste cuvinte este ascuns un gând frumos şi binefăcător. Acest tron reprezintă de fapt dreptatea şi judecata – ceva ce inspiră oamenilor groaza, dar dacă păşeşte Dumnezeu în faţă, atunci înaintea Sa merg bunătatea şi adevărul. În Fiul Său El S-a făcut cunoscut ca un Dumnezeu bun, care iubeşte şi vrea să salveze păcătosul.