Psalmul 89:38-52

Privind acest psalm, observăm că Dumnezeu face o deosebire între David şi fiii săi. Despre David citim: „Îi voi păstra bunătatea Mea pentru totdeauna şi legământul Meu îi va fi asigurat“. Această promisiune se extinde asupra lui Hristos. Dar când este vorba despre fiii lui David, citim: „Dacă fiii săi vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla în judecăţile Mele... voi cerceta fărădelegea lor cu nuiaua şi nelegiuirea lor cu lovituri“. Aşa cum ştim din istoria lui Iuda, cei mai mulţi au părăsit legea; chiar şi Solomon, urmaşul lui David, a cărui împărăţie s-a întins peste tot Israelul şi până la mare până la râul Eufrat, a încălcat la bătrâneţe poruncile Domnului.

Versetele 38-45 fac referire la încercările care i-au lovit pe urmaşii lui David, ca urmare a neascultării lor. Având în vedere suferinţa poporului Său, cum ar fi putut psalmistul să nu se tânguie? Dar totuşi el încheie cu cuvintele măreţe: „Binecuvântat să fie Domnul pentru totdeauna! Amin, da, amin!“