Psalmul 89:15-29

Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul“ (2 Corinteni 1.20). Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană? „Am dat ajutor unui om puternic“ (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic“? El este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15). Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului“ (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).