Psalmul 88:8-9

Aceste două versete ne permite să pătrundem mai mult în suferinţele Domnului. Despre acest subiect, J.N.D. scria: „Cu privire la păcat nu ne ruşinăm prin nimic mai mult, decât atunci când privim la suferinţele Domnului. Dumnezeu foloseşte acest mijloc, în cazul în care răul şi-a făcut cuib în inimile noastre. Trebuie să ne oprim în mod deosebit la suferinţele Sale interioare.... La noi există deseori o anumită indiferenţă, o lipsă de simţământ care îşi are cauza în faptul că trecem indiferenţi pe lângă suferinţele sufleteşti ale Mântuitorului.“ Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne dă posibilitatea prin Cuvântul Său să pătrundem într-o zonă care de altfel ar fi închisă. Să nu ne fie indiferent faptul că apropiaţii Domnului s-au îndepărtat de El, că nu mai putea avea o relaţie plină de încredere cu ei – ceva ce pentru noi este întotdeauna plăcut şi preţios. Mai departe citim: „Mi se topeşte ochiul de întristare“, iar în alt psalm, El spune: „Eu însă sunt întristat şi sărac... Dumnezeul meu, nu întârzia“ (Psalm 40.17).