Psalmul 88:10-18

În versetele 10-12, psalmistul vorbeşte despre moarte ca fiind ţara uitării. Moartea este regele spaimelor; omul nu se teme de nimic atât de mult ca de moarte. Cât de mult a suferit Isus în gândurile Sale că şi El trebuie să moară şi să fie pus în mormânt! În grădina Ghetsimani, sufletul Său era îndreptat spre faptul că trebuie să treacă prin moarte, iar din cuvintele Sale recunoaştem adâncimea durerii Sale; a se vedea Evrei 5.7: „În zilele întrupării Sale, aducând cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte....“ Moartea stătea în faţa lui în toată ...; putem adăuga că niciun om nu a simţit şi nu a aflat vreodată ca Mântuitorul nostru ce înseamnă într-adevăr moartea. Din tinereţe a văzut în faţa Sa umbrele întunecoase ale morţii, iar sufletul Său a fost conştient de mânia aprinsă a lui Dumnezeu faţă de păcat. În ce adâncimi de suferinţă a coborât Isus, Locţiitorul nostru! Într-adevăr, El merită veşnic toată adorarea!