Psalmul 87

Ce contrast puternic între Sion, cetatea sfântă întemeiată de Însuşi Dumnezeu, şi puternicele naţiuni ale pământului: Egiptul, Babilonul, Tirul …, imperii construite de oameni pentru propria lor glorie! Vine momentul „când Domnul va înscrie popoarele“, dând fiecăruia drept de cetăţenie.Două origini – sau două cetăţenii – sunt recunoscute în dreptul oamenilor, iar împărţirea lor se face după cum au fost sau nu născuţi din nou. Cetăţenia credinciosului este în ceruri (Filipeni 3.20). El este pentru veşnicie cetăţean al Ierusalimului ceresc şi Dumnezeu îl consideră ca fiind născut în el (v. 5). O altă apartenenţă este cea a lumii. Cetăţenia lumii este efemeră, deoarece „chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31); spre deosebire de ea, „temelia tare a lui Dumnezeu rămâne“ (2 Timotei 2.19). Despre oamenii pământului, despre iluştrii săi, se va vorbi la trecut: „acesta era născut acolo“ (v. 4).„Toate izvoarele mele sunt în Tine“, intonează cei răscumpăraţi (v. 7). Noi, cei care prin har suntem cetăţeni ai cerului, ne vom putea căuta oare bucuriile pe la izvoarele lumii? Fie ca Domnul să ne dea puterea să dovedim contrariul! Şi să-I cântăm din toată inima:

Izvor de lumină şi-avântul de viaţă,Izvor de haruri pentru credinţă,Izvor de iubire mereu înnoită,În Tine,-al meu Domn, eu le-am găsit!