Psalmul 84:5-7

Ambele fericiri din versetele 4 şi 5 sunt în strânsă legătură. Credinciosul care rămâne din punct de vedere spiritual în Casa Domnului, este puternic în El (Efeseni 6.10). În noi înşine nu avem putere; dar ce bine că o putem găsi în El şi putem spune ca apostolul: „când sunt slab, atunci sunt puternic“ (2 Corinteni 12.10). În timp ce savura părtăşia cu Domnul, apostolul locuia în Casa Lui, şi astfel tăria sa era în Hristos. Şi „drumurile drepte“ fac referire la Casa Domnului, spre care de fapt şi duc. Cu cât călcăm mai mult pe ele, cu atât mai netede vor deveni. Aceste căi duc câteodată prin „valea plângerii“; pe alocuri sunt pietroase şi spinoase, dar ele duc spre acea Casă, unde inima se poate odihni în apropierea Domnului. Valea plângerii este adesea un loc al binecuvântării; acolo Îl cunoaştem pe Domnul într-un mod deosebit, iar această vale a întristării va deveni un izvor.

Niciodată, nimeni nu ar dori să treacă prin întristări, greutăţi şi necazuri, dar Tatăl nostru ştie că astfel de situaţii sunt necesare pentru educarea noastră. „El (ne disciplinează), pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui“ (Evrei 12.10).

Observând această intenţie a Sa, facem din valea plângerii un loc plin cu izvoare. Cine ar putea măsura binecuvântarea care rezultă din încercări? „Ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.“ În valea plângerii cunoaştem adeseori mai bine ajutorul şi apropierea Domnului decât în aşa-numitele zile bune (Isaia 57.15).

„Ei merg din putere în putere.“ Ca pelerini pe calea spre slavă experimentăm faptul că mergem din punct de vedere spiritual de la o etapă la alta. Apoi, dacă privim înapoi la calea parcursă, vom observa anumite cotituri ale căii. Ne-a adus fiecare parte de drum mai aproape de Domnul? Ferice de credinciosul care înaintează din putere în putere, cunoscându-L tot mai bine pe Domnul!